”Căci nu este iubire mai mare decît cineva să își dea viața pentru prietenii săi” – Isus

”Mă port aspru cu trupul meu, ca nu cumva după ce voi fi vestit Evanghelia, să eșuez …” – Apostolul Pavel

Sînt cîteva forme în care ne putem da viața sau viață celor apropiați sau depărtați. Eu sînt tot timpul refuzat ca donator la centrul de transfuzii. Am fost în copilărie infectat cu TBC pulmonar, fapt care mi-a oprit practica sportivă. Mai adăugați că sînt supraponderal (slavă Lui că nu mai sînt obez!), cardiac oficialmente vorbind, și, dacă mă uit bine în buletin trebuie să mă așez pe scaun și să mă port cu grijă cu hoitul acesta.

Atunci aleg alte forme în care să îmi dau viața pentru cei creați de Domnul. Dacă nu mi se cere sau pînă mi s-ar cere sacrificiul suprem (că de obicei la asta ne gîndim), de ce să nu dăm apropiaților TIMP, vreme, vreme de discuții, de ascultat, vreme de povești, de consiliere, de sfătuire duhovnicească, efort, slujire?

De această dată am ales un alt mod în care îmi pot tranforma efortul și timpul în ceea ce părinții unui copil bolnav de leucemie pentru a doua oară au nevoie chiar acum. Degeaba le dăm orice altceva, acum au nevoie de bani, bani pentru un tratament foarte scump.

Mi-a venit ideea de pedala cît mai mulți km în interiorul a 24 de ore. Teoretic se pot face în jur de 400 și cred că îi pot face, dar programul nostru a căpătat și alte valențe: întîlniri oficiale cu primarul Becleanului, cu un grup de suporteri, cu tatăl lui Alex et c., lucru care ne-a bucurat inimile, chiar dacă ne-a redus din timpul alocat turei. Kilometri de asfalt poți vedea oricînd, fețe în lacrimi de bucurie și apreciere nu prea des.

Continuarea la   Am făcut 333,3 km în 24 de ore … cu bicicleta! (în proiectul www.dăruiește.ro)

Sursa: Marius Cruceru