Între Scriptură și Ziar

Sunt sută la sută convins că apostolul Pavel
ar fi avut cont pe facebook și ar fi avut blog…!

Cristian Ionescu

Suntem în Capela Universității Emanuel și avem un cadru un pic ciudat, diferit de această dată. Avem un simbol, o metaforă vizuală. In spatele meu sunt steagurile care reprezintă țările din care ne vin studenții. Este o metaforă foarte frumoasă a “Babelului”, în acelasi timp.

Domnul a împărțit limbile și în acelasi timp suntem strânși laolaltă în acest mediu universitar pentru a răspândi Evanghelia pretutindeni, până la marginile pămantului, în orice limbă ne este la îndemână.  Deasupra acestui cadru metafora tronează ceea ce ne dă sens ideilor noastre, ceea ce ne spală mintea în mijlocul atâtor sunete care se aud în jurul nostru ai anume, Sfânta Scriptură. Este o sculptură a lui Liviu Mocan. O sculptură care arată Biblia ridicată deasupra tuturor națiunilor, deasupra națiunilor care sunt evanghelizate, în curs de evanghelizare. Vrem ca lumina Scripturii să lumineze mințile noastre și aceeași lumină a Scripturii să ne spele de toxinele care vin din mass media dimprejurul nostru din contactele de fiecare zi.

În această ediție „Între Scriptură și Ziar” am invitat (pot să spun) un personaj. Este controversat, poți să-l iubești, poți să-l urăști, să discuți în contradictoriu. Este carismatic. Ca personalitate, este o personalitate autoritară, cunoscut de cei din jur ca un om care convinge ușor. Un om care are putere de persusasiune. Este în același timp blogger fără voia dânsului, cum spune uneori. Dar, împins spre acea zonă, a pornit niște proiecte absolut ciudate (ar putea spune cineva), un păstor cu mulți ani de experiență care a reușit să pătrundă în lumea mass media. Acest invitat este păstorul Cristian Ionescu.

Marius Cruceru Bine ați venit la emisiunea „Între Scriptură și ziar”, de această dată cu Scriptura între noi.

Cristian Ionescu Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a participa la această emisiune și, în același timp, în numele tuturor colegilor de la Credo TV vă spunem Bun Venit în rândul producătorilor de emisiune. Este un vis mai vechi de-al nostru, o dorință mai veche care, iată, a devenit realitate.

M.C. Mulțumesc pentru invitație. De ce Credo TV? De ce o biserică inițiază un asemenea proiect? De ce vreți să vă adresați lumii sau vreți să vă adresați bisericii sau și bisericii și lumii în același timp prin imagine?

C.I Proiectul Credo TV este visul și viziunea unor oameni foarte speciali, dar care până la o anumită vârstă nu au știut exact care este chemarea lor. Uitându-se în urmă, atât președintele cât și vicepreședintele Credo TV, frații Marian Avram și Ștefan Varo, își dau seama că în multe forme Dumnezeu i-a pregătit pentru momntul acesta, fără ca ei să știe care era voia lui Dumnezeu cu privire la viața lor de slujire. Implicarea lor în televiziunea Credo și faptul că erau membri ai bisericii Elim din Chicago ne-a aruncat și pe noi în vâltoarea aceasta. Personal aveam un respect deosebit pentru ei. Erau activi în viața bisericii, oameni marcanți în biserica noastră, și irezistibili prin dragostea lor contagioasă de mântuirea sufletelor. De fapt, televiziunea nu a fost altceva decât puntea care s-a întins înaintea lor și înaintea noastră spre sufletele oamenilor nemântuiți.

M.C. Deci, inițial, a fost un proiect misionar, avea o mentalitate misionară?

C.I Da, da. Apoi, pentru că o parte din conducerea televiziunii Credo sunt membri ai bisericii Elim din Chicago, de fapt toți sunt din America (membri ai bisericii noastre), implicit biserica a fost cooptată în acest proiect. Avem un Studio și facilitățile televiziuniiîn incinta facilităților bisericii Elim. De aceea este percepută într-un mod suprapus, biserica Elim și televiziunea Credo. Însă dorința noastră a fost să nu creem percepția că e o televiziune de biserică, dorința noastră a fost să cooptăm cât mai mulți oameni din mediul evanghelic și să le dăm posibilitatea să se considere nu numai parte din, dar să se considere televiziunea ca parte din viziunea lor.

M.C. În cadrul programului televiziunii există filmări ale serviciilor divine. Uneori putem considera că o asemenea filmare poate deveni plictisitoare, poate deveni împovorătoare, este ca și cum am filma o parte de închinare din biserică dar ar trebui să fie păstrată pentru intimitatea bisericii, intimitatea eclessială. Trebuie să ne fie rușine de felul cum trebuie s ne închinăm sau este o invitație deschisă pentru cei de afară în momentul când ne filmăm serviciile divine și le așezăm pe sticla televizoarelor?

C.I Lucrarea de evanghelizare și de misiune a fos prezentată de Domnul Isus Cristos și de apostoli în termenii cei mai simpli. Practic tot ceea ce trebuie să facem este s predicăm Evanghela, să vorbim oamenilor despre Dumnezeu. Una din cursele creștinismului modern este să organizeze servicii de evanghelizare care nu reprezintă viața de biserică. Până la urmă, pe omul pe care-l evanghelizăm, vrem să-l integrăm în viața de zi cu zi a bisericii.

M.C. Exact.

C.I Este, cred eu, foarte imporant ca să-l expunem din start la ceea ce noi suntem și ceea ce ne reprezintă. În momentul în care îl introducem într-o atmosferă de spectacol, de concert, și acolo el este uimit de calitatea profesional a lucrurilor, însă Dumnezeu are pretenția închinării noastre la nivelul la care noi suntem, Dumnezeu vrea să primească și primește cu plăcere închinarea oricărui om. Închinarea nu este prin reprezentare, închinarea trebuie să fie personală. Și, atunci, când el ajunge mai târziu la viața de biserică, s-ar putea ca el să se aștepte în fiecare Duminică la un concert. Noi încercăm să fim cine suntem și să nu-i punem pe oamenii în situația să -și creeze percepții greșite despre noi, pentru că până la urmă, în cele din urmă, nu îi chemăm la valoarea noastră și calitatea noastră de actori, de artiști, ci îi chemăm la un mesaj simplu care spune că Isus Hristos Mântuitorul lumii și care poate fi și Mântuitorul lor.

M.C. Pentru că tot ați deschis acest lucru, mai nou există un trend , acest mod al mega-evenimentelor.Creem mega-explozii, artificii, și aicea, după cum spuneați, putem comunica o imagine falsă asupra bisericii, oamenii vin la biserici la astfel d evenimente și apoi când asistă la închinarea noastră obișnuită să spună „A, dar numai atât?! De ce nu este la fel ca atunci când am fost la acel mega eveniment?” Este un pericol, sau trebuie să păstrăm un echilibru între crearea d evenimente și viața de zi cu zi a bisericii sau probabil mai bine este ca biserica să fie lăsată să trăiască în puterea ei, viețuind zi de zi, slujbă de slujbă la temperatura și la ritmul inimii lăuntrice care merge neoprit, de-a lungul veacurilor, iată, de 2000 și ceva de ani, fără explozii de artificii sau ceva de genul acesta?

C.I Cel mai mare pericol al evenimentelor, și nu că aș fi neapărat împotriva evenimentelor, sau al exploatării lor, dar problema pe care o văd, dacă nu sunt bine gestionate (evenimentele), este

că vom încerac duminică de duminică să creem serviile de închinare sub formă de eveniment.

În momentul în care-i păstrezi pe oameni la acel nivel de tensiune, al evenimentului, al exploziei, trecem pe lângă și nu beneficiem de ceea ce Watchman Nee intitula ca Viața creștină normală.

Dumnezeu vrea ca închinarea noastră, ca trăirea noastră spirituală să fie o normalitate de zi cu zi, nu o viață de eveniment. Evenimentul poate avea rostul lui, poate că de a motiva. Eu aș produce evenimentul mai mult pentru membri bisericii ca să-i scoatem din starea de amorțeală. Pentru oamenii nemântuiți, pentru sufletele nemântuite, aș menține propovăduirea Evangheliei la nivelul cel mai simplu posibil.

M.C. Dacă ne uităm în consecințele unor astfel de evenimente observăm că evenimentele lasă uneori bisericile într-o depresie post-eveniment.Există acea explozie, este ca și cum aș concentra motorul unei mașini, toată puterea de care este în stare o mașină să mearg 500 de km, concentrată pentru câteva momente, asta înseamnă o explozie devastatoare. Acest gen de manifestări pot goli bisericile de resurse și energii, lăsându-le pentru o perioadă în amorțeală pân la următorul eveniment. Și cred că pericolul pe care-l putem vedea este că unii credincioși devin clienți doar ai acestor fel de evenimente, lăsând deoparte frecventarea bisericii su implicarea activă pe parcurs. Aș vrea să ne să ne întoarcem spunâd aceste lucruri, făcând acest ocol, din nou la tema discuției noastre. Această respirație, ÎNĂUNTRU și ÎN AFARA bisericii, cum putem în secolul în care trăim, având mijloacele tehnologice pe care le avem la dispoziție, cum pute ajunge la un echilibru în această respirație, înăuntru – închinarea liturgică a bisericii – slujirea – părtășia – vegherea în rugăciuni – postirea – disciplina spirituală a fiecărui membru – și apoi în această respirație/expirație către afară. Stăm înaintea Domnului și respirăm viață duhovnicească, apoi noi trebuie să dăm mai departe. Dumneavoastră cu biserica pe care o păstoriți, ați încercat să faceți acest lucru. Cum, trecând prin toate efectele astea de pendul, cum vedeți acuma acest echilibru după anii aceștia de experiență și de încercări de-a vorbi oamenilor despre mântuire folosindu-ne și de tehnologie ?

C.I Marea majoritate a oamenilor nu înțeleg acest proces în mod deliberat. Marea majoritate a oamenilor vin la bisericăsă se închine.Ei nu înțeleg conceptul de a converti ceea ce facem noi în biserică într-un material de evanghelizare. Și nici nu-i obosim cu prea multe explicaii în sensul acesta. Suntem foarte mulțumiți că oamenii au înțeles că știm ce facem, facem lucrarea de evanghelizare, ei, biserica Elim contribuie lunar financiar cu resursele pe care le are pentru a produce emisiuni, dar, practic, ceea ce facem noi, este să fim noi înșine și apoi să oferim maerialul a ceea ce noi suntem, a manifestării identității noastre și să-l așezăm pe ecran.

Restul, ne-am obișnuit să spunem, vom lăsa totul în mâna lui Dumnezeu.

M.C. Și atunci, oamenii care vor fi să spunem între ghilimele „tentați” să vină într-o biserică să spunem normală, că una conservatoare, normală, evanghelică nu vor vea aceast factur de percepție între ceea ce vd pe ecran și o slujbă obișnuită de biserică. Dar pe lâng aceasta ați încurajat și producerea unui alt fel de emisiuni. Emisiune de carte, emisiune de actualitate cum este emisiunea pe care o producem noi acum. Cum se completează aceste noi tipuri de adresări, de emisiuni în peisajul acesta al Credo TV , care poate fi foarte ușor și în mod legitim catalogat o emisiune de biserică sau o emisiune care să reflecte numai activitatea eclessiastică a bisericii evanghelice, de ce ați încurajat și acest tip de emisiune?

C.I Am încurajat și încurajăm apariția și altor tipuri de emisiuni dintr-un motiv pe care eu îl consider de bun simț. Există multe categorii de consumatori, dexistă consumatori de regim vegetal, există consumatori de regim culinar italian, francez, fiecare cu bucătăria lui. Considerând această varietate de preferințe, în limitele bunului simț, am considerat că este foarte important pentru oamenii care gustă documentarea, pentru oamenii care gustă discuții referitoare la anumite aspecte despre mersul lumii acesteia, să le dăm tuturor acestora o perspectivă creștină,

să le împachetăm într-o formă de bun simț, decentă, să le dăm o substanță creștină și să le punem la dispoziția intelectualilor pentru care poate nu va fi suficientă doar mărturia unei experiențe personale a unui credincios în viața căruia s-a întâmplat ceva deosebit. Pentr cei care sunt foarte suspicioși, și care vor mai mult decât un mesaj amvonal, pe care-l consideră (unii dintre ei) o manipulare a sentimentelor și atunci, sigur, omul care urmărește emisiunile Credo TV, el este ca peștele, care va fi prins de un anumit cârlig, nu este absolut nimic greșit cu a folosi acele lucruri care au rezonanță cu un anumit tip de audiență.

MC. N-ar pute spune cineva, chiar din bisericile noastre, de ce să ne adresăm intelectulilor, și așa prea multă învățătură strică, filozofiile lumii acesteia, de ce am avea de exemplu emisiuni de prezentare de carte sau de încercare de lecturare a realității din jurul nostru, realitatea din ziare, din mass media prin grila Scripturii? De ce să nu-i lăsăm pe oamenii aceștia care oricum sunt stricați de prea multă carte în plata Domnului că va avea El grijă?

C.I. Părerea mea personală este că, exceptând extremele, boala cercetărilor fără rost, lucrurile care intră în domeniul snobiei sau al moftului, Dumnezeu nu este împotriva contemplării și a gândirii: gândirea este un dar de la Dumnezeu. Dacă citim profețiile, dac citim cartea lui Iov, dacă citim Psalmi, nivelul de intelectualitate pe care îl simți citind aceste cărți este de o înălțime copleșitoare. Nimeni n poate citi cartea lui Iov dacă nu este din mediu creștin fără să-i pună imediat eticheta de carte filozofică și încă de cel mai înalt nivel. Dumnezeu Însuși atunci când se exprimă, când vorbește în Cuvântul Său, de multe ori î vedem în postura aceasta contemplativă, de gânditor. Pe de altă parte, să nu uităm că și Domnul Isus a mers în mediul oamenilor de rând, a mers și în mediul oamenilor bolnavi care au experimentat tragedii în viață, a mers și în mediul oamenilor simpli care au priceput puține lucruri, dar a mers și în mediul oamenilor intelectuali cum a fost Nicodim pentru care și-a făcut timp deosebit și a purtat discuții la nivelul lui de înțelegere.

M.C. Dumneavoastră înșivă ați pornit un proiect. Spuneți c nu sunteți blogger și totuși aveți o pagină, hai să spunem că nu-i blog ci o pagină pe cae scrieți, atacați diferite subiecte din contemporanietate, din realitatea politică, din viața eclessială. De ce?De ce un pastor care păstorește o biserică desul de mare, foarte ocupat, cu agenda plin de tot felul de activități care i-ar ocupa […] 24 de ore din 24, de ce să scrieti? Deci, de ce să atacați astfel de subiecte?

C.I. Consider că și „acolo” este un segment de oameni care trebuie abordat. Și toate aceste căi media din ziua de astăzi au devenit formatoare de opinie. Pentru creștini, să abandoneze, să demisioneze, dintr-un asemenea spectru de formare a opiniei (publice) cred că ar fi o mare înfrângere. Personal, am considerat (nu într-un mod foarte premeditat) dar într-un fel tâtât și împins în iureșul acesta al schimburilor de idei.

Am considerat că biserica pe care o păstoresc nu este chiar așa de izolată și de imună, pe cum credem noi a prima vedere. Zidurile ei nu mai sunt așa de impenetrabile; trăim într-o lume a construcțiilor cu pereții de sticlă; toată lumea se uită interiorul spațiilor

M.C. Deci nu mai putem face abstracție de realitatea care ne apare împrejur?

C.I. Absolut, absolut. Tot ce se întâmplă la 20.000 de km distanță va intra pe poarta bisericii pe care o păstoresc într-un timp foarte scurt, datorită rapidității mediilor de comunicare.

M.C. Vedeți, de acest lucru îmi ese foarte greu să-mi conving unii colegi când le spun de spusa cuiva: „dacă … un fluture bate din aripi în Japonia în America va fi un cutremur” Este atât de greu să-mi conving unii colegi să nu-și închidă porțile bisericii ca într-o cetate așezată pe un munte dar care doar se apără fără a mai fi agresivă, fără a mai ataca realitatea în care noi viețuim. Este imposibil să nu fim afectați.

Cum totuși ptem putem să păstrăm un echilibru între a ne bibliciza gândirea, și cu această gândire biblicizată să răspundem realităților dimprejurul nostru?

Nu suntem în pericolul de-a ne înrobi prea mult, sunt foarte muli credincioși care se plâng că sunt deja robii de facebook, stau tot timpul cu nasul în știri că sunt dependenți, că n-au timp de părtășie cu Domnul în fiecare zi, dar tot timpul ascultă știrile din fiecare zi…

Cum putem să-i îndemnăm să păstreze echilibrul și noi înșine să păstrăm echilibrul între acest zgomot de fond, uneori asurzitor, al știrilor care ne înconjară și știrea Evangheliei, care o primim din Scriptură?

C.I. Bine, noi putem să încercăm să-i educăm pe oameni, să-și gestioneze într-un mod judicios și corect timpul față de familile lor, față de relațiile lor cu Dumnezeu, față de biserică și timpul pe care-l petrec în cadrul acesta media.

Dar americanii au acum o vorbă: E, ce e! Noi nu pute răsturna anumite realități și atunci trebuie să ne raportăm la ele în mod obiectiv. Oamenii accesează internetul, oamenii se uită la TV, oamenii sunt căutători de informații și dacă noi nu ne intersectăm cu căutarea lor, îi pierdem. Pierdem un segment considerabil. Da, sunt afectați psihlogic de obsesiile acestea, de un timp prea mult petrecut la computer, pe facebook, pe telefon. Înțelegem aceste probleme, chiar încercăm să-i educăm exact acolo unde îi prindem. Pe facebook îi educăm să iasă de pe facebook. Pe blog îi educăm. De exemplu odată m publicat un articl în care am spus: „Astăzi nu vreau să vă spun nimic: „Vă rog frumos să vă luați familia și să vă duceți în parc.” Dar unde-i poți aborda pe acești oameni cu problemele, cu necazurile lor, cu căutările lor? Decât acolo unde sunt!

În vecinătatea dumneavoastră, în sudul Chicago aveți o comunitate Amish care a ales o altă cale, a izolării, a decupării de la aceste realități și se pare că nici dânșii nu u mai puține probleme. Iată că cel rău, dacă vrea să ne cuprindă mințile și să ne conformeze cu veacul acesta găsește alte căi, de aceea probbil trebuie să ne întărim de-a lupta cu armele pe care le avem împotriva valurilor care capătă această formă în conformitate cu noile tehnologii. Cineva spunea că aostolul Pavel dacă ar fi trăit în vremurile noastre cu siguranță ar fi avut blog. Cum comentați afirmația asta?

C.I. Domnul Isus Cristos a spus că noi nu suntem din lume, dar suntem în lume și nu-L roagă pe Dumnezeu să ne scoată din lume ci să ne păzească de cel rău. Noi nu putem să ne închidem copiii în Turn, noi nu putem să ne izolăm, Dumnezeu nu ne-a trimis în codru, nici să ne luăm câmpii! Dumnezeu ne-a trimis în mijlocul oamenilor. Sunt 100% convins că apostolul Pavel ar fi avut cont pe facebook și ar fi avut blog, folosite într-un mod apostolic! De ce sunt sută la sută convins? Pentru că singura metodă de mediatizare pe care a avut-o în vremea lui a fost Scrisorile.

M.C. A folosit-o din plin…

C.I. Și le-a scris! Domnul Isus Cristos atunci când a avut de vorbit unei mase de oameni, imense, a folosit singura metodă acustică pe care o putea folosi. S-a dus într-o corabie și din apă a vorbit și curenții de aer au purtat cuvintele lui la distanță mare, în interior, pe Pământ, și mulți oameni L-au auzit. De ce n-aș crede că Domnul Isus Cristos s-ar fi dus la un microfon să vorbească astăzi?

De ce n-aș crede că apostolul Pavel ar fi căutat suflete pierdute în spațiul virtual (internet)? De ce n-aș crede că apostolul Pavel ar fi avut o emisiune de televiziune unde să le spună sufletelor pierdute, că doar a ajuns și în Areopag care era un centru mediatic de cea mai mare iportanță?

M.C. … Totuși interecția filozofiilor și a curentelor culturale din vremea respectivă…

C.I. Absolut! De ce n-aș crede că Dumnezeul care a trimis un înger să facă ocolul Păântului cu Evanghelie, pe cer, zicem noi o imagine plastică a sateliților, de ce n-am crede că Dumnezeu încurajează orice formă decentă, de bun simț, de-a răspândi Evanghelia?

M.C. Și-n același timp îmbinată cu foarte multă creativitate. Suntem după chipul și asemănarea unui Creator ceea ce ne face să folosim, cu înțelepciune bineînțeles, cu discenământ aceste instrumente.

O ultimă întrebare. Am vorbit despre evenimente și pericolul evenimentelor de un fel sau altul. Astăzi am aflat că în 20 septembrie (2015) veți prticipa la un asemenea eveniment, mai precis la o Adunare a credincioșilor penticostali, și nu numai, din oraș. De ce, care-i motivația, pentru ce, care este scopul unui asemenea eveniment? Spuneți-ne mai multe despre acest eveniment.

(În 20 septembrie la orele 17:00 va avea loc acest evenment)

C.I. Evenimentul este organizat la Sala Sporturilor într-un prteneriat al Credo TV și Comunitatea regională penticostală Bihor, dar cu bătaie lungă și cu colaborarea unor frați scumpi din Comunitatea baptistă, din celelalte comunități. Primul și cel mai mare scop este de a populariza Numele Domnului Isus Cristos. Indiferent care ne unt organizatorii și care ne sunt scopurile scopurile, deasupra oricărui scop, este scopul nostru suprem Domnul Isus să fie înălțat și propovăduit.

În al doile arând, dorința noastră este să introducem misiunea Credo ca pe o misiune de impact, de relevanță în mijlocul comunităților evanghelice din județul Bihor. Considerm că Oradea și județul Bihor sunt printre cele mai puternice, prin număr, dar și prin creativitate, prin numărul bisericilor mari și cu o relevanță deosebită în zona aceasta și televiziunea Credo se vrea alături de comunitatea evanghelică în scopul comun de răspândir al Evangheliei. Este de fapt începutul unui lanț e asemenea evenimente, în diferite comunități, pentru introducerea și cunoașterea proiectului televiziunii Credo TV.

În al trilea rând, dorința pe care o avem cu această ocazie, să propovăduim Evanghelia și să chemăm oamenii la mântuire, sau la o mai multă apropiere de Dumnezeu. Itrarea va fi liberă, vor participa coruri, cântăreți care vor lăuda pe Domnul cu cântări frumoase, reprezentative, ale comunităților noastre evanghelice. Cred că va fi un eveniment care, pe lângă toate acestea, va produce și mai multă unitate între credincioșii evanghelici, în jurul Evangheliei și în jurul unui scop comun de răspândire al Cuvântului lui Dumneeu.

M.C. Iată astăzi, un baptist și un penticostal, am stat cu Biblia între noi discutând cum să ducem Scriptura, adevărul, pe Domnul Isus, către cei din jurul nostru. Vă mulțumesc foarte mult că ați accetat invitația.

Dragii mei – dragi prieteni,

Iată atăzi ne-am aflat  într-un loc simbolic, în Univeritateaa Emanuel din Oraadea ude avem studenți baptiști, penticostali, de la Oastea Domnului, înconjurați de câteva elemente simbolice, Biblia, am discutat adresându-ne dumneavoastră prin “camere” cu ajutorul celor mai moderne tehnologii, în spate avem un simbol al națiunilor, steagurile acestea reprezintă țările de unde ne vin studenții. Dar în același timp este și o provocare, steagurile din spatele nostru sunt și o chemare la a duce Evanghelia, a fi în spatele nostru cât mi multe steaguri unde să ducem Evanghelia.

Sperăm că cu ajutorul noilor tehnologii, ale sateliților, ale televiunilor, ale Credo TV, ale mediilor de informare, Evanghelia să meargă până la marginile Pământului. Deasupra tuturor acestora, însă, este Cartea – Sfânta Scriptură – care ne spală mintea și ne curăță de toxinele de care ne contaminăm în fiecare zi umblând prin noroiul mass media.

Să știți că acest proiect – Credo TV – are efect și sunt oameni care abia așteaptă să asculte emisiunile, sau să asculte acolo unde le merge numai sonorul în localitățile în care nu este biserică, dar sunt ochi și urechi în fiecare duminică și se închină alături de dumneavoastră și alături de alte biserici care transmit prin televiziune programele acestea.

Vă mulțumim pentru sacrificiu, pentru idei și sperăm să avem destulă creativitate, să avem și mai multe idei în viitor pentru slava Lui cea mare.

Sursa – Între Scriptură și ziar – De ce Credo TV

Între Scriptură și ziar – De ce Credo TV