Cu ceva vreme in urma mi s-a întâmplat un lucru. Găteam, și fiindcă eram în zi de jertfă nu puteam să gust mâncarea. M-am străduit să pun sare si toate celelalte condimente “după ochi”, însa din păcate nu mi-a prea  ieșit. Am făcut o mâncare mai mult pentru “oameni bolnavi”, dar este bine că sare se poate adăuga. Atunci mi-a venit în minte versetul din Matei care spune, “VOI sunteti sarea pământului”. Intr-adevăr sarea nu este de nici un folos dacă nu mai are caracteristicile sale. 

În versetele următoare Domnul Isus spune, “VOI sunteți lumina lumii”.

Sare și lumină!

Aseara  povestea cineva  despre un prieten de-al lui care si-a achizitionat  o masina, bineinteles la mâna a doua. Intrebat fiind acel prieten, “câți km are?”, acesta a dat raspunsul, are “X”km. Bineînțeles că a urmat întrebarea, “si esti convins că sunt km reali?”. Raspunsul acelui domn a fost asa:

“sunt convins 100% că sunt km reali, pentru că de la cine am cumpărat-o, este pocăit”

Frumos răspuns și frumoasă marturie!

Tot aseara, discutând cu o alta persoana, imi povestea o discutie care a avut loc la o înmormântarea unei crestine, si care a facut-o să-si plece capul. Cum se întâmplă la priveghi, mai ales la sate, vin cei din sat, vin rude, cunostinte din toate părțile iar acolo se poartă tot felul de discutii. Printre multele discutii si intrebari, cineva a spus ca indiferent de religie toti avem acelasi Dumnezeu, insa nu ințeleg de ce unii pocăitii vor să facă pe sfintii mai mult. Eu, spunea acel domn, cunosc si chiar am prieteni pocăiti, care sunt asa de treabă si mă înțeleg foarte bine cu ei. Ei niciodată nu refuza să bea un pahar, fumează si nu cred că făcând acest lucru săvârșesc un păcat.

Si-aici este vorba tot de o marturie a unui alt crestin.

Nu este o noutate că sânt si altfel de “pocaiti”.

Noi purtam Numele Domnului. In Ieremia 15:16 este scris:

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!

Fiecare crestin prin comportamentul sau, prin vorbirea sa, in umblarea sa este o marturie pentru cei din jur. Insa asa de trist este ca uneori nu ne dam seama ca tot ceea ce facem poate aduce onoare sau poate aduce ocara Numelui Său.

Fiecare ne cunoastem viata, defectele si calitatile pe care le avem.

Cunoastem umblarea, ne cunoastem faptele din ascuns, cunoastem totul, dar mai presus de noi este Unul care ne cunoaste si gandurile ascunse.

Vorbele noastre-l pot impresiona pe cel de langa noi, insa mai presus de vorbe il va impresiona MARTURIA NOASTRA.

De multe ori credem ca “micile noastre scapari sau greseli”, nu sunt luate in seama.

Ne inselam amarnic. Nimeni nu este atat de monitorizat in ceea ce face ca si un crestin, si va spun din propria mea experienta de la locul de munca. De fiecare data, in anumite situatii cand s-a impus un alt comportament pentru un crestin, ochii au fost pe mine sa vada ce voi face. Stiti, “lumea” stie foarte bine cum ar trebui sa fie un crestin adevarat, cunosc fiecare detaliu, stiu ce este  si ce nu este ingaduit la un crestin, doar ca ne lasa sa vada ce pozitie luam, si in acele momente niciodata nu vom fi criticati, din contra vom fi batuti pe spinare ca suntem ” baieti de gasca”, insa ceea ce facem ramane marturie pentru ei.

Ce fel de marturie esti tu pentru cei din jurul tau?

Ce fel de marturie sunt eu pentru cei din jur?

Poate esti un intreprinzator si ai un numar de angajati, ce spun angajatii despre tine?

Oamenii au incredere 100% ca esti un om cinstit si corect, pentru ca esti pocait?

….sau marturia ta face de rusine Numele lui Isus Hristos?

Cred ca este o provocare la care trebuie sa cautam sa ne raspundem fiecare.

Daca  am adus onoare, Dumnezeu sa ne binecuvinteze, daca am adus ocara, Dumnezeu să ne ierte si sa ne ajute sa devenim mărturii vii.

Sursa: http://maiexistaosansa.blogspot.ro/2015/01/da-am-incredere-100-pentru-ca-este.html