Dumnezeu și dizabilitățile – din Geneza la Apocalipsa
Scris de Dave Deuel, traducerea cu toate drepturile
(See the original article in English here)
Dumnezeu este Stăpânul istoriei. Din Geneza la Apocalipsa, planul de mântuire ne revelează inima și misiunea Lui. Această desfășurare include și dizabilitățile, pentru că ele joacă un rol major în planul lui Dumnezeu de a întoarce inimile oamenilor către Sine. Este indeobste cunoscut că slava Lui si inchinarea noastră sunt centrale. Desi Scriptura include aspecte mai degrabă minore legate de infirmități, avem nevoie să cunoastem istoria intreagă si completă. Miezul acesteia este Evanghelia lui Isus Hristos, vrednică de lauda noastră.
In continuare vom explora Biblia ca să aflăm alte amănunte legate de rolul handicapurilor în istoria mântuirii. Desi referintele sunt imprastiate prin toata Scriptura, oarecum surprinzator subiectul nu se bucura de proeminenta. De fapt, in comparatie cu alte chestiuni, Biblia spune destul de putine lucruri, in mod direct, despre dizabilitati. [1] Un motiv ar fi ca Dumnezeu Si-a intretesut grija, mila si dragostea pentru cei cu diverse incapacitati in insasi structura societatii umane. Chestiunea n-a fost evidenta pentru ca nu era foarte raspandita. Dar Scriptura ne ofera o perspectiva incurajatoare asupra resurselor pastrate cu grija de Dumnezeu pentru cei cu dizabilitati, pe care-i iubeste atat de mult! [2]
Dumnezeu ne-a daruit o lume fara dizabilitati! (Geneza-Exod)
1. La inceput n-au existat disfunctionalitati
Cand prima pereche creata de Dumnezeu, Adam si Eva, a ales neascultarea, pacatul a intrat in lume si a adus cu sine durere, suferinta, neputinta si moarte (Gen. 3:1-24). Scriptura numeste aceasta realitate dureroasa “blestem” (Apoc. 22:3). Este foarte important sa nu uitam ca oamenii (intreaga lume animal, creatia in general) experimenteaza imperfectiuni, neputinte si infirmitati datorita blestemului asupra creatiei.
2 Dumnezeul Creator Isi asuma responsibilitatea pentru dizabilitati
Responsibilitate inseamna ca Dumnezeu nu este doar Cauza, ci si Sustinatorul, Sursa de putere si Izbavitorul suprem al oamenilor cu dizabilitati. Asta chiar este responsabilitate! Si aceasta perspectiva este cu totul diferita de (si-ar trebui sa excluda, ca eronata) tendinta de a-L blama pe Dumnezeu pentru handicapurile noastre! Cand Moise a vrut sa-I explice lui Dumnezeu de ce se considera incapabil sa-L slujeasca (datorita defectului sau de vorbire), Creatorul i-a raspuns: “Cine a facut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?” (Exod 4:11).[3] Aceste cuvinte nu doar puncteaza clar implicarea lui Dumnezeu in orice dizabilitate, ci si configureaza scena pentru lucrarea Lui prin cei ce sunt ai Lui.
Desi in mare masura genereaza dezamagire, nu-i lipsit de importanta sa observam din nou perspectiva general-istorica asupra dizabilitatilor, inainte sa ne concentram asupra poporului lui Dumnezeu. Printre popoarele vecine Israelului, exista o varietate considerabila de vederi asupra fenomenului – de la completa respingere si tratamentul discriminatoriu, pana la venerarea celor cu diverse handicapuri! Din pacate, norma era insa repudierea. Majoritatea pruncilor cu malformatii erau abandonati, lasati sa moara imediat dupa nastere… iar daca totusi cumva supravietuiau, erau tratati ca fiinte de rang inferior, si sortiti unei vieti mizerabile – de prostitutie, cersetorie si totala defavorizare. De obicei, mureau prematur… si a fi un asemenea paria constituia de obicei cosmarul suprem pentru oricine!
Cealalta extrema pentru cei nascuti cu handicap era sa fie venerati ca fiinte a-normale/supra-naturale, tocmai datorita comportamentului sau aparentelor neobisnuite. Cunoastem cel putin un caz – un rege egiptean – care (desi, sau pentru ca, era desfigurat) a ajuns subiect de inchinare. Nu a fost tratat ca un dezmostenit, ci dimpotriva: a fost rasfatat… dar tot un fel de paria era. Total respinsi, sau venerati, oamenii cu dizabilitati nu erau acceptati – atat blamul, cat si glorificarea provenind dintr-o gresita intelegere a cauzelor care generau infirmitatile.
In vechime, in vremuri asa-numite “pre-stiintifice”, cei care-L respingeau pe singurul Dumnezeu adevarat nu intelegeau de unde proveneau aceste handicapuri. In antichitate, ele erau interpretate ca rezultand in urma pacatelor sau a ofenselor aduse zeitatilor locale. Deci, era normal ca ei si parintii lor sa sufere, ca urmare a relelor pe care le facusera!
Credinciosii insa, cei care se inchinau lui Dumnezeu, aveau o cu totul alta intelegere a cauzelor generatoare de dizabilitati si a modului in care trebuiau tratate persoanele cu handicap.[4] Desi cei mai multi nu intelegeau deloc infirmitatile dintr-o perspectiva stiintifica mai buna decat a semenilor lor care-L respingeau pe Dumnezeu, credinciosii afirmau ca Dumnezeu ii iubeste si ingrijeste pe toti oamenii, cu sau fara dizabilitati, si asa ar trebui sa faca si ei! De fapt, Dumnezeu era in asa masura preocupat de cei cu diverse neputinte, incat a cerut poporului sau Israel sa-i ajute pe cei ce nu se puteau ajuta singuri. Chiar din protoistoria poporului evreu, Dumnezeu a dorit cu tot dinadinsul ca intreaga comunitate sa creasca spiritual pana la a-I fi inchinatori dedicati!
3. Creati de Dumnezeu fiind, suspinam si tanjim dupa vindecarea infirmitatilor noastre
Dizabilitatea este pretul cel greu platit pentru vietuirea intr-o lume aflata sub blestemul pacatului.
Apostolul Pavel ne reaminteste ca toata creatia – inclusiv cei cu orice fel de neputinta –“suspina” si sufera asteptand izbavirea (Rom. 8:19-25). Indiferent de cat de binecuvantati am parea, suferim aici, in asteptarea Imparatiei cerurilor. Dar stim si ca “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Rom. 8:28 ). Aceasta chemare include si orice forma de dizabilitate.
Legea atenta a lui Dumnezeu ii are in vedere pe cei cu dizabilitati (Exod-Deuteronom)
1. Oamenii lui Dumnezeu au nevoie sa fie protejati de Legea Lui
Cei cu diverse infirmitati faceau parte din grupul asa-numit “al nevoiasilor”, sau “cei ce sufera”, pusi in legatura cu slabiciunile si saracia. Inclusi aici erau si cei cu probleme mentale, judecati pentru pierderea auto-controlului [5], dar si cei care treceau prin perioade si diverse stadii de incapacitate, si care ajungeau sa recunoasca mana suverana a lui Dumnezeu care le trimitea, dar ii si ridica din neputinta. De fapt, mai toti ajungeau sa faca parte mai devreme sau mai tarziu din aceasta categorie, mai cu seama daca ajungeau la varste inaintate.[6]
2. In Legea Sa, Dumnezeu Își instruieste poporul sa ingrijeasca de cei cu dizabilitati
Mai précis, se prevede pedepsirea celor care-i asupreau sau nedreptateau pe cei cu dizabilitati, precum si rasplatirea celor ce-i protejau si asistau pe cei defavorizati. Cuvantul lui Dumnezeu, aceasta carta a Israelului, prescrie compasiune pentru persoanele cu diverse handicapuri. De exemplu: “Să nu vorbeşti de rău pe un surd, şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu Sunt Domnul.” (Lev. 19:14). Remarcati ca ascultarea acestei porunci denota frica de Domnul. In alta parte se rosteste un blestem asupra celor ce abuzeaza persoanele cu dizabilitati: “Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” (Deut. 27:18 ). Tratarea necorespunzatoare a unei persoane cu handicap atragea severe masuri punitive – pentru ca Dumnezeu ii iubeste si are grija de cei aflati in incapacitate.
3. Iov si David au respectat Legea ingrijindu-i si iubindu-i pe cei cu infirmitati
Scriptura ii prezinta pe acestia ca neprihaniti, datorita credinciosiei lor. Declarandu-si nevinovatia inaintea acuzatorilor, Iov declara ca a respectat Legea Domnului, si i-a tratat cu grija pe cei cu diverse handicapuri: “Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior” (Iov 29:15). Asta insemna ca-i ajutase pe cei care aveau deficiente de vedere sau aflati in imposibilitate de a se deplasa. Facand asa, Iov participase afectiv si efectiv (asemenea multor altora ce facusera la fel) la desfasurarea planului divin in vietile celor cu dizabilitati. Similar, imparatul David l-a tratat cu bunatate pe Mefiboset, un tanar care nu putea umbla pentru ca suferise un accident la o varsta frageda (2 Sam. 4:4). Tatal sau fusese Ionatan, un bun prieten al lui David, pentru a carui nevinovatie pledase. David si-a pastrat angajamentul dovedind compasiune si ingrijindu-l pe tanarul Mefiboset, care “locuia la Ierusalim, căci mânca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amândouă picioarele.” (2 Sam. 9:13). Sa remarcam ca David nu doar i-a asigurat lui Mefiboset cele strict necesare, dar – facandu-i loc la masa – l-a tratat ca pe un membru al familiei! Asta era mai mult decat bunatate!
Profetii lui Dumnezeu promit un viitor plin de speranta celor cu dizabilitati (Isaia-Maleahi)
1. Dumnezeu le va reda capacitatile de care au fost lipsiti
Cand trecem prin pasaje care trateaza lucrurile viitoare, observam cum oamenii cu deficiente devin beneficiari ai vindecarii divine – in parte si pentru ca Dumnezeu alege sa-Si demonstreze maretia vindecandu-i! “În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei şchiopi, voi strânge grămadă pe cei izgoniţi, şi pe aceia pe care-i chinuisem” (Mica 4:6). Acest verset ni-L arata pe Dumnezeu asumandu-Si responsabilitatea pentru cei cu dizabilitati, si ne si asigura El ii va vindeca. Alte pasaje pun in lumina bunatatea lui Dumnezeu implicate in restaurarea celor cu diverse incapacitati: “Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi…” (Ps. 146:8).
In alte locuri suntem atentionati in ce priveste maretia zilelor viitoare, cand Dumnezeu va indrepta orice rau si orice greseala, si va inlatura efectele blestemului (Apoc. 22:3). Acest grandios eveniment este descries in termini de redare a simturilor (vaz, auz), de catre Dumnezeu: “În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea” (Isa. 29:18).[7] Si din nou: “Iată, îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul…” (Ier. 31:8). Momentul vindecarii totale, definitive si finale este redat si prin splendide expresii poetice precum: “atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţîşni ape, şi în pustietate pîraie” (Isa. 35:6). Si in final, “Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic; şi Domnul va împărăţi peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi până-n veac!” (Mica 4:7). Planul lui Dumnezeu releva perspective reconfortante si restaurare deplina pentru persoanele care se confrunta acum si aici cu dizabilitati!
2. Dumnezeu ii va izbavi odata de opresorii lor pe cei cu dizabilitati
Dumnezeu nu trece cu vederea violarea legilor impotriva abuzarii persoanelor cu dizabilitati. El promite eliberarea celor cu diverse incapacitati din mainile celor ce incearca sa-i exploateze. “Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum.” (Tef. 3:19). Rusinea la care se face referire nu este doar cea datorata pacatelor savarsite impotriva lui Dumnezeu, ci si nescuzabila respingere sociala si chiar maltratarea persoanelor cu dizabilitati. Tuturor celor ce s-au dedat la abuzarea copiilor lui Dumnezeu suferind de infirmitati, El le promite judecata, dreptate si pedeapsa.
Isus aduce speranta si o cale pentru cei cu dizabilitati (Matei-Apocalipsa)
Isus Hristos a venit pe pamant in primul rand ca sa-Si dea viata ca jertfa pentru pacat, dar si ca sa repare efectele blestemului si sa implineasca legea. El a revelat ceea ce intelepciunea anticipase si prorocii din vechime prezisesera in ce-i priveste pe cei cu diverse dizabilitati. Ca parteneri si agenti ai lucrarii Sale, noi trebuie sa-I continuam misiunea. Si totusi, multi sunt surprinsi sa descopere ca planul lui Dumnezeu cu persoanele cu handicap este nu doar sa-L glorifice pe Hristos, ci si sa-I si slujeasca pe ceilalti – nu numai datorita infirmitatilor, ci si in si prin ele! Cum pot persoanele cu handicap sa slujeasca altora? Simplu: in multe feluri; si in primul rand in neputinta lor. Pare ironic, nu? Dar nevoile lor sunt ocazii nimerite pentru altii (persoane sau grupuri) sa-L slujeasca pe Dumnezeu avand grija de cei cu infirmitati. Cum se face asta?
1. Prin si fata de persoanele cu dizabilitati, Isus Hristos Si-a aratat compasiunea, L-a proslavit pe Dumnezeu si a demonstrat ca El era Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel promis
A. Isus a aratat mila fata de cei cu diverse infirmitati. “Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.” (Mat. 20:34). Si iar: “Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”” (Marcu 1:41, subl. aut.). Biblia numeste aceste miracole “lucrari minunate ale lui Dumnezeu” sau “lucrarile Domnului”. Intrebat despre scopul vindecarii orbului din nastere, Isus a explicat ca acesta se nascuse asa “ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu” (Ioan 9:1-3). Prin vindecarile prin care Isus a (re)pus in normalitate oameni cu dizabilitati, lucrarile minunate ale lui Dumnezeu au devenit evidente pentru oricine voia sa le vada, ca exemplu de compasiune adevarata si de tratament corespunzator.
B. Isus a adus slava lui Dumnezeu prin vindecarea celor cu dizabilitati. Ca urmare a modului in care Isus Si-a dovedit compasiunea – si i-a vindecat pe infirmi – multimea L-a binecuvantat pe Dumnezeu, si L-au proslavit pentru ca intelesesera ca mila lui Isus fata de cei cu infirmitati era de fapt voia lui Dumnezeu-Tatal. “Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi, I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit; aşa că noroadele se mirau, când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.” (Mat. 15:30-31).[8] Faptul ca Isus vindeca oamenii cu diverse handicapuri determina glorificarea lui Dumnezeu!
C. Vindecandu-I pe infirmi, Isus a demonstrat ca El era Dumnezeu. Odata, cand Ioan Botezatorul si-a trimis ucenicii sa-L intrebe pe Isus daca El era Mesia, Isus a invocat in raspunsul Sau chiar minunile savarsite in numele si-n beneficiul celor ce aveau nevoie de vindecare: “Drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.” (Luca 7:22). Simplul fapt ca dizabilitatile sunt puse alaturi de boli fatale sau de povara saraciei arata ca Isus, fiind Dumnezeu, doreste ca, pe langa inlaturarea altor efecte devastatoare ale blestemului pacatului si mortii, sa-i invioreze si reabiliteze si pe cei afectati de diverse handicapuri. Rezultatul final este refacerea conditiei lor dupa modelul perfect al creatiei dintai! Bine afirma Tim Keller in cartea sa Fiul Risipitor: “Minunile lui Isus n-au fost atat violari ale ordinii naturale, cat reastaurarea ordinii initiale! Dumnezeu n-a creat o lume plina de infirmitati si suferinta…”[9]
2. Persoanele cu dizabilitati Ii dau lui Isus ocazia sa corecteze ideile gresite despre dragostea lui Dumnezeu si suferinta umana
Mit: Dumnezeu nu-i iubeste pe oamenii cu diverse handicapuri. Este o preconceptie provenita din credinte pagane. Dimpotriva, Biblia arata clar ca un handicap nu denota blamul, dezaprobarea sau pedeapsa lui Dumnezeu aplicata celor cu dizabilitati. Daca le ingaduie, El are scopuri precise si inalte: sa fie glorificat El Insusi, sa determine cresterea spirituala a celor in cauza, sa determine oportunitati de actiune, si in cele din urma binecuvantarea celor gata sa-i slujeasca pe cei cu diverse infirmitati.
Mit: Persoanele cu dizabilitati (sau parintii lor) au pacatuit grav fata de Dumnezeu. Sa nu uitam imprejurarea in care Isus a fost intrebat cum putea fi explicata starea unei persoane (cu deficiente severe de vedere): el sau parintii lui fusesera cei care pacatuisera? Raspunsul lui Isus a fost clar: “Nici el… nici parintii lui…” si a continuat motivand ratiunea cazului respectiv: “ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.” (Ioan 9:1-3) Explicatia a fost simpla si clara: infirmitatea aceea exista atunci si acolo pentru ca El s-o vindece! Chiar daca era vorba de o imprejurare specifica, un principiu clar se poate extrage: Este la latitudinea lui Dumnezeu sa decida cine si de ce unii sunt intregi si sanatosi, iar altii nu – ca sa poate aduce la indeplinire planurile Sale suverane![11]
Mit: Persoanelor cu dizabilitati le lipseste credinta ca pot fi vindecati. Sunt unii care cred ca, daca o persoana are destula credinta, poate fi vindecata. Aceasta nu este o invatatura biblica, ci se bazeaza pe o rastalmacire a unor texte (Matei 17:20 si 1 Cor. 3:2) care par sa indice ca nimic nu e cu neputinta pentru cine are destula credinta. Dar Biblia ne invata tocmai ca trebuie sa ne rugam pentru ca cei care-si incredinteaza viata si-si supun vointa lui Dumnezeu, sa fie vindecati – daca asta este voia lui Dumnezeu! Asa s-a intamplat in timpul lucrarii pe pamant a lui Isus Hristos, dar si in alte cateva imprejurari din Vechiul Testament, sau din viata bisericii primare. Majoritatea sunt de acord ca asa ceva se poate foarte bine intampla si astazi! Dar intotdeauna astfel de vindecari au avut ca scop glorificarea lui Dumnezeu, si uneori si castigul (cresterea, progresul) unei persoane. Azi, destule persoane cu dizabilitati au o credinta adevarata si traiesc o viata crestina biruitoare. De fapt, credinta lor poate fi mai puternica decat a celor zdraveni tocmai datorita dizabilitatii lor!
3. Persoanele cu dizabilitati fac posibil ca Dumnezeu sa-Si manifeste dragostea si credinciosia prin intermediul slujirii crestine
Isus a pus in ordinea corecta nevoile spirituale, dar nu le-a neglijat nici pe cele fizice, cognitive sau relationale. In acestea ar trebui sa ne implicam noi! In Fapte 6:1-6 citim ca diaconii din biserica primara au instituit pentru toti credinciosii crestini modelul slujirii celorlalti, si in primul rand a celor cu nevoi speciale (vaduvele, in respectivul caz). Se estimeaza ca varsta medie a unei vaduve era de 60 de ani, si se presupune ca majoritatea aveau si o serie de infirmitati sau neputinte corespunzatoare varstei. Cu increderea ca Dumnezeu ne poate folosi pe fiecare, am putea sa luam in considerare urmatoarele:
A. Misiunea noastra: Cum ii putem sluji pe cei cu dizabilitati? La inceputul acestui material aratam ca istoria biblica a lui Dumnezeu are de-a face cu misiunea Lui pe pamant. Misiunea noastra, care-ar trebui sa fie o continuare consecventa a celei divine, e bine sa inceapa cu proclamarea Evangheliei si formarea de ucenici dintre persoanele cu dizabilitati (Mat. 28:18- 20). Acest proces in doua faze trebuie sa fie si sa ramana mereu prioritatea noastra suprema! Persoanele cu dizabilitati trebuie sa fie parte a Bisericii lui Isus, in care sa invete si sa creasca. Tratamentul plin de compasiune si lucrarea cu mila si rabdare trebuie sa se regaseasca in fiecare dintre gandurile si actiunile noastre fata de persoanele cu dizabilitati, care nu trebuie tratate doar ca destinatarii unei lucrari sociale a bisericii sau, mai rau, compatimite si deplanse, in loc sa fie mangaiate, incurajate, evanghelizate si intarite in credinta si cunoastere. Odata ce am prioritizat si noi nevoile spirituale, trebuie sa luam atitudine fata de oricine sau orice ar putea impiedica o persoana cu dizabilitati sa ia parte la o viata crestina normala, si sa-i ajutam sa evite capcanele.
• Trebuie sa fim intotdeauna animati si in stare de a-i indruma spre Hristos pe cei cu diverse infirmitati. Sa fim atenti sa nu conditionam preocuparea si dragostea noastra pentru ei – pentru ca-i asa usor sa facem asta! De exemplu, sa nu lasam impresia ca nu ne intereseaza si nu ne vom ocupa de persoanele cu handicap decat daca devin crestini! Lucrul acesta inseamna manipulare si este desigur gresit!
• Trebuie sa ajutam persoanele cu handicap sa creasca spiritual cat mai mult si mai bine cu putinta. Sa nu-I facem pe cei ce se pretind crestini sa creada ca, daca nu vor progresa in conduita crestina, ii vom trata ca pe copii – pedepsindu-i sau ignorandu-i!
• Finalmente, trebuie sa facem posibile cat mai multe ocazii ca persoanele cu dizabilitati sa participe sub toate aspectele la viata bisericii. Ei trebuie sa fie ajutati sa se implice plenar in inchinare, si sa aiba ocazia sa-si exercite darurile spirituale (1 Petru 4:10). Pe scurt, trebuie sa ne asiguram ca fiecare manifestare si aspect ale experientei bisericii locale are loc si se reflecta in viata lor.
B. Motivele noastre: de ce sa slujim persoanele cu dizabilitati? Credinciosii trebuie sa-I slujeasca lui Dumnezeu atat din temere, cat si din dragoste de El! Nu e nicio contradictie aici! Cauzele sunt multiple, si ar fi bine daca am intelege macar cateva dintre motivele directe si indirecte pentru care Dumnezeu ne provoaca sa manifestam preocupare pentru persoanele cu dizabilitati. E posibil sa ne putem apoi astfel implica avand cele mai curate motivatii! Scurta lista urmatoare este aranjata progresiv, de la cel mai slab la cel mai puternic motiv:
• Pentru ca oricare dintre noi am putea fi intr-o zi infirmi! In Eclesiastul 12:1-3, Solomon mentioneaza “zilele cele rele”, cu referire la aspecte specifice apropierii de sfarsitul vietii. Statisticile ne avertizeaza ca la un moment dat in viata noastra peste 70% dintre noi nu vom mai fi in stare nici sa urcam cateva trepte! Majoritatea ne vom pierde fie si partial acuitatea vizuala si/sau auditiva, pana la a nu mai vedea au auzi deloc – asa ca vom avea nevoie de ochelari sau aparate auditive. Acestea sunt dizabilitati.[10]
• Pentru ca rasplatirea noastra vesnica va fi in functie de slujirea cu lepadare de sine. In Luca 14:12-14, prezent la o masa, Isus invata un grup de farisei despre smerenie. “Când dai un prînz sau o cină… cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” Aici, Isus intoarce cutitul in rana cand le spune, in definitiv, care este cea mai buna si bine primita/vazuta slujire – pentru ca persoanele cu dizabilitati nu vor fi niciodata in masura sa plateasca ori sa intoarca serviciul. Dumnezeu tine socoteala tuturor faptelor noastre – fie ele bune sau rele! Solomon concluzioneaza (Eclesiastul 12:13-14): “Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Biblia ii cheama pe credinciosi sa se smereasca si sa-I slujeasca lui Dumnezeu avand in vedere rasplatirile ceresti!
• Pentru ca trebuie sa-i ajutam pe cei slabi. Apostolul Pavel spunea ca masura credintei noastre va fi vazuta si evaluata dupa dragostea manifestata in slujirea celorlalti. “În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Insuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” (Fapte 20:35). Trebuie sa intelegem cuvantul “slabi” in lumina in care este folosit in alte contexte, de pilda: “O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi” (Ioan 6:2). Dar trebuie sa fim precauti si sensibili in a afla de ce ajutor are nevoie fiecare.[11]
• Pentru ca Dumnezeu ne-a dat capacitatea sa iubim cu adevarat. Sa nu incetam sa-I multumim lui Dumnezeu pentru trupurile si mintile sanatoase pe care ni le-a daruit! Ca parte a recunostintei noastre, sa cautam sa-I ajutam cat putem de mult si de bine pe cei ale caror minti si trupuri nu functioneaza la fel de bine… sau nu functioneaza aproape deloc! Existenta unei persoane cu dizabilitati este adesea dificila si dureroasa, atat fizic cat si emotional. Iar pentru cei cu dizabilitati mentale, situatia este si mai dramatica!
• Pentru ca si credinciosii cu diverse infirmitati apartin Trupului lui Hristos. Unul dintre cele mai puternice motive pentru a-i sluji pe cei cu dizabilitati este simplul fapt ca asa e corect sa facem! Oricare-ar fi responsabilitatile si privilegiile credinciosilor din Trupul lui Hristos, ei sunt datori si celor cu diverse handicapuri. S-ar putea sa descoperim ca in ciuda infirmitatilor, acestia pot face anumite lucruri mai bine chiar decat cei intregi la minte sau la trup!
• Pentru ca, la randul lor, credinciosii cu dizabilitati fac o slujire unica. Poate cel mai important motiv: persoanele cu dizabilitati pot sluji la randul lor de o maniera impresionanta! De fapt, ei pot actiona la fel de bine, daca nu mai bine, ca fratii si surorile lor in Hristos care nu au dizabilitati![12] Disfunctionalitatile lor fizice sau mentale devin, in mainile lui Dumnezeu, o binecuvantare! Asta pune intr-o lumina noua, mai bogata, mentiunea apasata a lui Pavel ca toti credinciosii din Trupul lui Hristos au daruri spirituale de care Biserica are nevoie! (1 Pet. 4:10). El a avut in vedere si persoanele cu dizabilitati! Suntem binecuvantati sa-i avem alaturi, ca partasi in bogata experienta crestina (individuala si colectiva).
Pe masura ce tratam persoanele cu diverse handicapuri ca parte integranta a adunarii poporului lui Dumnezeu, Biblia ne arata clar, atat in Vechiul Testament cat si in Biserica Noului Testament, ca ei nu sunt decat cei randuiti de Dumnezeu, in planul si providenta Sa suverane, sa aiba acele dizabilitati. Ei nu sunt o categorie distincta de persoane, ci individualitati dispunand de o larga varietate de (alte) abilitati unice! Daca dorim sa ne supunem invataturii biblice, trebuie deci sa-i tratam ca pe oricare altul dintre noi, oferindu-le prioritar asistenta si ajutorul necesare!
Am rata finalul daca n-am relua in incheiere profetiile care arata clar ca slabiciunea de orice fel Il glorifica pe Dumnezeu! Cea mai binecuvantata slujire a noastra este sa fim o binecuvantare pentru cei cu dizabilitati… si sa fim slujiti de ei! Dumnezeu a inceput istoria cu un copac din Paradisul lipsit de orice imperfectiune… si tot acolo o va sfarsi, punand insa bazele unei vieti noi, vesnice… si neatinsa de nicio nedesavarsire sau neputinta! Isus a venit in lumea aceasta corupta de blestemul pacatului, si i-a adus vindecarea deplina prin moartea Sa! Nu trebuie sa ne mire ca in ultimul capitol din Biblie gasim aceste cuvinte: “şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo.” (Apocalipsa 22:2-3). Adica nici urma de infirmitate sau dizabilitate!
Nu toate istoriile se termina cu “happy-end”! Dar pentru cei care-i iubesc pe cei cu neputinte si diverse incapacitati, si pentru cei iubiti de acestia, nu exista sfarsit mai bun: trupuri si minti desavarsite, relatie perfecta cu Dumnezeu – in a Carui istorie orice dizabilitate isi are locul ei!
Pentru studiu aprofundat
Disability in the Hebrew Bible: Interpreting Mental and Physical Differences (Dizabilitatile in Biblia ebraica: interpetarea diferentelor fizice si mentale) – Saul M. Olyan (Cambridge: Cambridge University Press, 2008)
Biblical Corpora: Representations of Disability in Hebrew Biblical Literature (Corporalitate biblica: reprezentari ale infirmitatilor in literatura biblica ebraica) – Rebecca Raphael (Edinburgh: T & T Clark International, 2008)
This Abled Body: Rethinking Disabilities in Biblical Studies (Un trup capabil: noi perspective asupra dizabilitatilor, in studiile biblice) – Hector Avalos, Sarah J. Melcher, and Jeremy Schipper, (Leiden: Brill, 2007)
Forms of Deformity: A Motif-Index of Abnormalities and Disabilities of Human Form in Traditional Jewish Literature (Forme si deformare: un index al anomaliilor si diformitatilor corpului uman in literatura iudaica traditionala) – Lynn Holden (Edinburgh: T & T Clark International, 1991)
The Blemished Body: Deformity and Disability in the Qumran Scrolls (Trupul acesta imperfect: diformitate si dizabilitate in manuscrisele de la Qumran) – Johanna Dorman (Groningen: Rijksuniversiteit, 2007)
Disability Studies and the Hebrew Bible: Figuring Mephibosheth in the David Story (Studiul dizabilitatilor si Biblia ebraica: Mefiboset in istoria lui David) – Jeremy Schipper (Sheffield, UK: Sheffield Academic Press, 2006).
Links
Pentru date suplimentare despre lucrarea crestina printre cei cu dizabilitati, sau daca doriti sa va implicati, vizitati site-ul organizatiei Joni and Friends (http://www.joniandfriends.org).
Institutul crestin pentru studiul dizabilitatilor, din cadrul Joni and Friends, promoveaza intens dreptul la viata, demnitatea umana si valoarea fiecarui individ – chiar si in cazul conditiei fizice marcate de dizabilitate – dintr-o perspectiva biblica, prin intermediul cursului “Dincolo de suferinta”. (http://www.joniandfriends.org/BYS/)
NOTE
1. Termeni echivalenti indicand dizabilitatile au o frecventa scazuta si variaza in functie de traducere; exemple: orb (KJV 82, ASV 79); surd (KJV 15, ASV 16); mut [= mute] (KJV 29, ASV 31); olog (KJV 66, ASV 70).]
2. Acest studiu urmareste linia tematica a dizabilitatii, si este deci necesara o mai detaliata cercetare a cartilor biblice (Geneza-Apocalipsa) pentru dezvoltarea temei.
3. Toate citatele biblice din acest material (cu exceptia celor notificate expres) sunt preluate din traducerea Dumitru Cornilescu a Bibliei, respectiv prin intermediul site-ului Teophilos. (Este semnificativ ca notiunile si cuvintele ebraice traduse “mut”, “orb”, “surd” fac parte dintr-o familie de cuvinte ce desemneaza gramatical dizabilitati fizice (cf. C. L. Seow, O gramatica a limbii ebraice biblice – Nashville: Abingdon Press, 1995): 21.
4. Studiile istorice includ Harry A. Hoffner, “Handicap si infirmitate in societatea hitita”, Eretz – Israel: Archaeological, Historical, and Geographical Studies 27 (Jerusalem: Israel Exploration Society, 2003).
5. Olyan, Disability, 62.
6. Interesant, desi ii lipsesc termeni echivalenti cuvantului “dizabilitate”, Biblia prezinta o perspectiva coerenta si universala asupra acestei problematici. E drept ca infirmii erau odata considerati necurati (Levitic 21:18; 22:22), dar s-a confirmat ca asta avea de-a face cu riscul transmisiei unor boli, sau cu presupusa afectare a (perfectiunii) simbolisticii gesturilor didactice sau ritualice. Vezi Olyan, Disability in the Hebrew Bible. Semnificatia acestor aspecte minore si potential confuze, referitoare la diverse dizabilitati, paleste in lumina dragostei si preocuparii manifestate de Dumnezeu fata de oamenii cu diverse infirmitati, peste tot in Scriptura.
7. Trebuie sa manifestam precautie in citarea lui Isaia si-a altor scriitori similari, care adesea folosesc analogii cu dizabilitati/infirmitati spirituale (orbire spirituala etc.).
8. The New International Reader’s Version a manifestat sensibilitate redand acest pasaj in termeni de “dizabilitate”.
9. Timothy Keller, The Prodigal God (New York: Dutton, 2008): 112
10. Din recensamantul din anul 2000 rezulta ca 19.4% din populatia SUA este afectata de diverse forme de dizabilitate fizica sau intelectuala. O provocare de a regandi, redefini, categoriza, aborda, intelege dizabilitatile din perspectiva crestina ofera Deborah Creamer, Disability in Christian Theology: Embodied Limits and Constructive Possibilities (Academy, 2008).
11. Cei atenti si sensibili fata de cei cu dizabilitati trebuie sa aiba grija cum isi manifesta dragostea. Nu inseamna sa dezvolte co-dependenta, care atenueaza demnitatea persoanei. Vezi Glenn J. Schwartz, When Charity Destroys Dignity: Overcoming Unhealthy Dependency in the Christian Movement (Lancaster, Pa: World Mission Associates, 2007): xvii.
12. Vezi “Surprised by Disability: Why the Parts of the Body that Seem to be Weaker Are Indispensable,” Christianity Today (October, 2008) http://www.christianitytoday.com/ct/2008/october/15.100.html.
Dave Deuel, M.A., Ph.D. (Cornell University si The University of Liverpool) este Director de Studii Academice Internationale al organizatiei Joni and Friends si Director Academic al The Master’s Academy International, un consortiu international de institutii de invatamant si misiune crestine.
Dave a lucrat ca Director Regional al Joni and Friends in San Fernando Valley, CA si a fost membru al bordului de conducere al The North Los Angeles Regional Center, All Children’s Hospital (Los Angeles), responsabil cu probleme legate de dizabilitati in Comitetul Consultativ Guvernamental (Sacramento). Este Presedinte al Departamentului de studii ale Vechiului Testament si Orientului Apropiat antic, al Societatii de Teologie Evanghelica. Dave isi concentreaza activitatea pe asistenta in lansarea si dezvoltarea misiunii, cu precadere in strainatate. De asemenea, este implicat in slujirea cu si pentru persoanele cu dizabilitati, in cadrul Institutului crestin pentru studiul dizabilitatilor de pe langa organizatia Joni and Friends.
Cornel Tuns
Foto: http://m.moldovacrestina.md/blog/tabara+pentru+persoane+cu+dezabilitati.html
ARMONIA MAGAZINE - USA 