MUZICA CREȘTINĂ: Trebuie să te ajute să lucrezi mai bine și să devii mai evlavios

Închinarea prin muzică creștină

Apoi a zis: “Cine are urechi de auzit să audă.“ (Marc.4:9)

Domnul ne-a spus că El nu este interesat de fața omului, de cum arată “figura” lui, de culoare sau de trăsăturile sale specifice care-l diferențiază de ceilalți oameni, de etnie sau de popor, ci El este interesat și se uită la omul ascuns al inimii.

Dumnezeu privește la starea spirituală a unui om, a inimii, a minții, a cugetului și conștiinței lui, căci El nu se uită la ceea ce izbește privirea. Și asta se întâmplă în condițiile în care, totuși, ceea ce se vede, atitudinea exterioară, cum ne îmbrăcăm, ce vorbim, ce privim, pe ce punem noi accentul, ce anume ne însuflețește și ce lăudăm, dar și ce anume ne rușinează, toate acestea vin la suprafață și ne arată într-un fel cum suntem înăuntrul nostru, nevăzut.

Dumnezeu vede ceea ce nu se vede. Însă noi, oamenii, suntem înclinați să fim cuceriți sau respinși de ceea ce vedem, de un sentiment de atașare sau de respingere, de regulă, în baza a ceea ce vedem la oameni (la cîntăreți). Ne plac oamenii frumoși și plăcuți la vedere. Dar, pe de altă parte, oamenilor, repede le găsim cusururi și motive care ne fac să ne placă sau să-i respingem.

De aceea, poate fi binevenită ascultarea unui Concert creștin, înregistrat, ne dublat de imagini, deoarece astfel de momente, în care doar muzica și cuvintele lor creează starea și suportul meditației, devine mai favorabilă hrănirii sufletului și ridicării lui.

IOAN 17 – JOHN 17

https://grupelohim.wordpress.com/2012/01/14/descarca-gratuit-colinde-crestine-mp3/

Observații: (1) E nevoie ca interpreții de muzică creștină să fie atenți cum se îmbracă, cum își afișează fața, părul, accesoriile, instrumentele, gesturile – totul trebuie să-L onoreze pe Domnul, iar ascultătorii să nu fie captivați sau oripilați prin ceea ce văd la “ei”. Unii vin ostentativ în negru, gen “heavy metal”- satanic, alții cu cămașa afară, dezordonat, în toate culorile, neglijent, cu mânecile…; alții, netunși, cu breton, cu părul în ochi; alții, tunși jmecherește; alții, cu barbă tăiată ad-hoc…

Cel mai potrivit instrument e …gura, apoi pianul. A se evita “afirmarea” cu chitara, cu gesticulări inevitabile. Mi se pare că e mai potrivit ca omul să stea pe un scaun, cântând la chitară – în orice împrejurare. Aflat în picioare, el este ca la spectacol, în fața oamenilor, pentru ei cântă, de aceea stă în față, mai sus – probabil și posibil, că și pentru Dumnezeu. Afirmarea oricărui cântăreț, face un mare deserviciu atât lui, dar și celor ce-l ascultă.

(2) Nu încerc acum să detaliez despre muzică, vor vorbi specialiștii, în orice caz, nu aceea săltăreață care te face să dai din picior, sau care te îndeamnă la joc, ci aceea care te liniștește, te ajută să meditezi și te aduce la pocăință și mai aproape de Domnul.

(3) Imnurile vechi au dat rezultate foarte bune, au fost un sprijin real pentru întărirea credinței, pentru trăirea unei vieți evlavioase și o sfințire autentică.

Însă, modul nou de închinare, prin muzica contemporană creștină, favorizează “trezirile spirituale” ale unor creștini și grupuri de creștini.

Astăzi se consideră că e trezire în acele biserici (animate de Noua Reformă Apostolică, de duhul New Age etc ) care s-au desprins din cultele tradiționale, penticostale sau baptiste (Raul Vietii, Străjerii etc) tutelate de doctrine de tip Țon și adunări conduse de unii ca Nelu Peia, Ioan Caba, Samuel Caba etc. Pe lângă racila doctrinară, pericolul sporește mult când este conjugat de beneficiul unei grup cu muzica “creștină”, pe mărturii de întoarcere și de vindecare. Și, ca și când n-ar fi fost prea mut deja în balanța seculară, Evanghelia lui Hristos – care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire – este lăsată în urmă, afirmându-se, cum am spus, muzica lor, dar și lucrarea lor și vindecările lor.

Fără a generaliza, cercetați de la caz la caz, muzica solo sau de grup, așa zisă muzică creștină contemporană, se constituie în ceva negativ în viața spirituală a bisericii, precum este vorbirea în limbi fără tălmăcire – acei cântăreți se zidesc, e adevărat, cu observația că însă nu știm “în ce”- dar biserica Domnului nu se zidește.

VIDEO film cu o cântare duhovnicească: Unde să mă duc?