De curând, unul din ușierii bisericii noastre a venit revoltat la mine să-mi spună că unii din ultimele bănci zâmbeau și se uitau la ceas când ceilalți erau zdrobiți de fiorii pocăinței. M-a întrebat de ce e așa?

Ce să-i răspund? N-am spus nimic. M-am gândit însă de atunci la acest fenomen și am găsit o ilustrare a lui în cartea Proverbe:

,,Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! – Prov. 9:8-9.

Se cere înțelepciune să devii mai înțelept și se cere pocăință ca să te poți pocăi !

Sursa: https://barzilaiendan.wordpress.com/2014/11/20/intotdeauna-pocaitii-sunt-cei-ce-se-pocaiesc/