Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. – Ioan 14.14

Ce mult cuprinde această făgăduinţă! Şi orice lucru, oricare ar fi! Fie mic, fie mare, toate nevoile mele sunt cuprinse în această făgăduinţă. Mergi dar, suflete al meu, liber şi cu îndrăzneală la tronul harului şi deschide-ţi gura larg, căci ea va fi umplută.

Ce făgăduinţă înţeleaptă! Noi trebuie să cerem totdeauna în Numele lui Isus. Dacă acest lucru ne dă nouă îndrăzneală, Lui îi aduce cinste. Este un ajutor pe care El ni-l dă necurmat. Sunt unele împrejurări când orice ajutor ni se pare refuzat, chiar cel care se bazează pe legătura noastră cu Dumnezeu sau pe experienţa pe care am avut-o cu harul Său, care ne-a ajutat mereu. Ce rugăciune instructivă!

Eu nu pot să aduc înaintea lui Dumnezeu nici o cerere pe care Domnul Cristos să nu poată să-Şi pună mâna şi aprobarea Lui. N-aş îndrăzni niciodată să mă slujesc de Numele Mântuitorului meu pentru o cerere egoistă sau după plăcerea mea. Nu pot să mă folosesc de acest Nume decât pentru rugăciuni pe care le-ar face El însuşi dacă ar fi în locul meu. Este un mare avantaj să fi îndreptăţit să ceri în Numele Domnului Isus, căci aceasta ar fi ca şi cum El însuşi s-ar ruga. Şi dragostea pe care noi o avem pentru El, ne împiedică să punem Numele Său acolo unde înţelegem că El nu l-ar pune.Lucrurile pe care le cer în rugăciunile mele sunt ele aprobate de Domnul Isus şi poate El să-Şi pună pecetea pe ele? În acest caz, eu capăt ceea ce cer de la Tatăl.

***

Copilașilor!

“Vă scriu copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Său.” –  1 IOAN 2:12

„Copilaşilor…” Ce exprimare gingaşă! Ea nu micşorează pe nimeni, nu vorbeşte de incapacitate, ci este un cuvânt de intimitate, de afecţiune familiară.

Nu presupune nici o inferioritate, ci mai degrabă confirmă o poziţie în familia lui Dumnezeu.În context, apostolul vorbeşte de copilaşi, tineri şi părinţi, imaginea unei dezvoltări spirituale din etapă în etapă, în care creştem din putere în putere, până la maturitate. Este deasemenea, vorba de un program de viaţă; dacă am început cu Dumnezeu, este pentru ca să continuăm cu El. Să nu ne oprim pe drum!

Ceea ce începe Domnul Isus într-o viaţă, El vrea să ducă la bun sfârşit. “…Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. Fără îndoială că Dumnezeu îşi va face partea Lui ca să ne desăvârşească în vederea întâlnirii noastre cu Domnul Isus şi a veşniciei pe care o vom petrece cu Tatăl şi cu Fiul. Dar creşterea noastră spirituală, maturitatea noastră în Domnul Hristos, atârnă într-o măsură şi de noi. După cum creşterea firească a unui copil depinde şi de mama care-l creşte dar şi de el care primeşte ce-i dă ea, tot aşa şi în creşterea noastră duhovnicească avem şi noi partea noastră: să ne hrănim conştient cu lectura Cuvântului lui Dumnezeu, să mergem la Adunarea lui Dumnezeu, să citim cărţi bune care ne lămuresc mai detailat planul, căile şi voia lui Dumnezeu şi să ne rugăm neîncetat. Într-un cuvânt, să ne hrănim cu Domnul Hristos.

Această creşterea spirituală este deci în continuă înaintare “…până vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoştinţei depline a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la înălţmea plinătăţii lui Hristos.” (Ef.4:13). Întoarcerea la Dumnezeu este o minune de moment, creşterea spirituală a unui sfânt este lucrarea unei vieţi. Altfel rămânem piperniciţi.”Vă scriu…”

Iată temelia vieţii creştine. Nu numai că Dumnezeu a vorbit, dar El a făcut să ne rămână scris ce a spus, ca să ne dea o asigurare şi o protecţie împotriva oricărei îndoieli! Astfel ştim nu numai că păcatele ne sunt iertate, dar şi că teribila putere a răului a fost zdrobită. Ispita este încă, dar ispita nu este păcat, ea devine numai când îi cedăm. Domnul Isus a zdrobit puterea păcatului şi a biruit pe vrăjmaş şi biruinţa Lui este a noastră dacă o luăm de la El.În Cuvântul lui Dumnezeu găsim învăţătură pentru tot ce avem nevoie ca să devenim maturi în Hristos.

Dar din nefericire mulţi credincioşi sunt încă nedezvoltaţi deşi s-au întors la Dumnezeu de ani de zile şi abia de cunosc ABC-ul Evangheliei şi de aceea nu pot fi de folos în Lucrarea Evangheliei.

(C.H. Spurgeon – Meditații primite prin Email)