«Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.»

Apocalipsa 2:10

Suferinţele au urmări binecuvântate. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă: «... în împărăţia lui Dumnezeu tre­buie să intrăm prin multe necazuri» (Fapte 14,22). De ce? Răspuns: «Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă» (2 Cor. 4,17).

Care sunt urmările binecuvântate ale suferinţei?
1. Suferinţa ne îndeamnă să ne rugăm mai sincer, pen­tru a ajunge să apreciem mai mult lucrarea lui Dumnezeu decât lucrarea noastră: «… m-a ascultat în ziua necazului meu» (Gen. 35,3).
2. Suferinţa ne face să experimentăm într-un mod mira­culos putera lui Dumnezeu: «… un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz» (Isaia 25,4).
3. Suferinţa ne face să-L căutăm pe Domnul cu toată inima: «Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare» (Isaia 26,16).
4. În suferinţă simţim într-un mod special mângâierea şi sprijinul Domnului: «care ne mângâie în toate necazurile noastre» (2 Cor. 1,4).
5. Suferinţa ne învaţă ceea ce nu putem învăţa în timpu­rile de pace şi linişte, şi anume răbdarea: «… căci ştim că necazul aduce răbdare» (Rom. 5,3).
6. In suferinţă suntem protejaţi: «în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut» (2 Cor. 8,2).

(Meditație de Wim Malgo, primită prin Email)