(1) MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.»
Există o uitare care are consecinţe dezastruoase! «… si a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate» (2 Petru 1,9). Simţi că nu te mai apropii de Domnul Isus? Rugăciunea ta nu mai are putere? Nu mai ai parte de binecuvântare şi rod în viaţa ta de credinţă?
Motivul este simplu: pe drumul alături de Isus ai rămas blocat în păcate de care nu te laşi cu nici un chip curăţit. Sângele preţios al Mielului ne curăţă de absolut toate păcatele, însă doar dacă ele au fost recunoscute şi mărturisite în pocăinţă sinceră! Atunci îl vei simţi pe Isus cu fiecare zi din ce în ce mai aproape, nu numai din punct de vedere temporal, dar şi spiritual. În inima ta va creşte dorul după El şi te vei ruga: «Vino repede, Doamne Isuse!»
Curăţirea de păcate aduce cu sine eliberarea care îţi dă avânt să mergi mai departe; sfinţire înseamnă înaintare pe calea cea strâmtă. Prin curăţirea de păcate ÎI recunoşti pe Isus, ai ţinta finală în faţa ta. Prin sfinţire te apropii tot mai mult de Domnul. Omul spălat de păcate va afirma din proprie iniţiativă: viaţa mea îi aparţine lui Cristos! Când vei pătrunde secretul sfinţirii vei înţelege că: «… pentru mine a trăi este Cristos» (Filip. 1,21).
***
(2) Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi
JOCUL ACUZĂRII (2)
„Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”
Învinovăţirea a fost ceva firesc pentru Adam şi Eva, părinţii rasei umane. La urma urmelor, cine putea să-i critice? Dumnezeu! Vina lor a fost rezultatul felului în care i-a schimbat păcatul. Relaţia lor cu ei înşişi, unul cu celălalt şi chiar cu Dumnezeu s-a schimbat radical prin iresponsabilitatea lor. Şi de vreme ce Dumnezeu nu poate face nimic pentru oameni care nu-şi asumă responsabilitatea pentru deciziile lor, El i-a alungat din Paradis. Ce preţ au plătit!
lată două motive bune pentru care poţi renunţa la jocul acuzării:
1) Te face să fii victimă. Când faci pe altcineva responsabil pentru circumstanţele în care te găseşti, pui în mâna lor puterea de a schimba lucrurile. Asta înseamnă că nimic nu se va schimba dacă ei nu se hotărăsc să schimbe ceva. Faci pe altcineva stăpân pe soarta ta. Doar când accepţi responsabilitatea personală poţi avea puterea de a schimba circumstanţele în care te găseşti.
2) Te face nefericit. Poate spui: „Dar m-au rănit”. Da, numai că prin resentimentul pe care-l cultivi te răneşti singur la nesfârşit. Biblia spune: „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:14-15).
Fără să-ţi dai seama, întreaga perspectivă ţi se distorsionează. „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17). Iartă, revino-ţi şi ieşi din jocul acuzării!
***
(3) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger
“Încolo fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi Lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta”.
Nu este vorba aici de un popas, ci de a merge mult mai departe.Aici este vorba de oamenii care sunt posesori ai iertării păcatelor prin sângele Domnului Isus.Prin urmare, datoriile noastre nu sunt doar anulate, ci şi şterse, în aşa fel, încât nu se mai vede nici urma lor, astfel că putem să ne înfăţişăm ca unii fără păcat, ca şi cum am fi fost ascultători în toate, precum Hristos a fost pentru noi.Unii sunt de părere:”Aceasta este adevărat, dar este necesar să fie dovedit.” Du-te, deci şi dovedeşte!Cu siguranţă prin dovedire, vei izbuti.Dacă este vorba de a dovedi, oamenii lui Moise poartă capul sus.Dar dacă este vorba de har, atunci se tem că prin har oamneii devin uşuratici.Cândva eram şi eu unul dintre aceştia.Totuşi mă simţeam ca acasă în locuri unde n-ar fi trebuit.Cu toate că am avut parte deja de mult de mântuirea în Isus, mult timp am mai avut un Dumnezeu care mă ameninţa cu toiagul:”Tu trebuie să mă urmezi”.Totul depindea de ascultare.Dar Dumnezeu procedează altfel.El ne cheamă asemenea unui păstor plin de dragoste.Suntem plăcuţi înaintea Lui datorită Fiului Său Preaiubit.Ce duce la productivitatea de lapte la animale? Hrana, şi nu bâta.
***
(4) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C.H. SPURGEON
SĂ NU MAI RĂMÂNĂ NIMIC RĂU
Nimic din ce a fost blestemat să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă, să te ierte şi să te înmulţească, după cum ajurat părinţilor tăi. – Deuteronom 13:17
Israel trebuia să cucerească oraşele păgâne şi sa distrugă toată prada, socotind tot ce a fost întinat prin idolatrie, ca blestemat şi deci să fie nimicit prin foc. Tot astfel trebuie ca creştinul să-şi privească toate păcatele sale. Nu trebuie să lăsăm nimic rău să locuiască în noi. Este un război de moarte împotriva răului de orice natură ar fi, care ar întina sufletul, trupul sau duhul. Această părăsire a răului trebuie să o privim ca o roadă a harului lui Dumnezeu.Când Dumnezeu ne face să nu mai avem nici o îngăduinţă pentru păcatele noastre, atunci El ne arată îndurarea Sa; şi când ne mâniem împotriva răului, Dumnezeu încetează să fie mâniat pe noi.
Când noi creştem străduinţele împotriva fărădelegii, înmulţeşte şi Dumnezeu binecuvântările. Secretul pentru a creşte în pace şi bucurie în Domnul Cristos, este ascultarea de acest cuvânt: „Să nu rămână nimic sortit pieirii în mâna ta“. Doamne, Te rog curăţeşte-mă azi. Îndurarea, mila, propăşirea şi bucuria vor fi partea sigură a acelora care leapădă cu hotărâre şi cu tărie păcatul.
***
(5) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Primul legământ a fost instituit cu toată solemnitatea cuvenită şi a fost pecetluit cu sânge (citiţi Evrei 9.18 …). Apoi Domnul Şi-a arătat ceva din strălucirea gloriei Sale bătrânilor lui Israel. Ei au văzut că sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie” (v.10; Ezechiel 1.26).
„Picioarele Lui” ne ajută să ne gândim la calea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă Evangheliile, o cale „ca înseşi cerurile în curăţie”. Hristos nu numai că „a coborât din cer”, „S-a suit în cer”, ci El n-a încetat nici o clipă să fie „Fiul Omului care este în cer” (Ioan 3.13).
Şi în umblarea lui Hristos aici, jos, poate fi admirată gloria lui Dumnezeu în toată perfecţiunea ei morală (Psalmul 68.24). „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14.9).Versetul 11 ilustrează libertatea sfântă şi comuniunea de care se bucură acum răscumpăraţii Domnului Isus.
Pe baza lucrării încheiate a lui Hristos şi a prezenţei Sale la dreapta lui Dumnezeu, ei sunt, într-un fel, „acasă” în glorie. Moise, pe un alt munte, cel al transfigurării, va fi împreună cu llie şi cu cei trei ucenici martor al gloriei Domnului Isus (Luca 9.28-36).
***
(6) SĂMÂNŢA BUNĂ
Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi
Inima rea a omului este marcată de violenţă. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău“ (Geneza 6.5). Nu numai că fraţii lui Iosif au fost gata să scape de el prin fapte violente, dar s-au pregătit să-şi acopere violenţa prin cuvinte decăzute şi mincinoase. În spatele acestei acţiuni stă diavolul care de la început este ucigaş. Acest vrăjmaş inspiră gânduri şi fapte rele.Violenţa şi stricăciunea sunt însemnele de frunte ale omului decăzut. El nu este simplu biruit de ispită dintr-o dată, ci, asemenea fraţilor lui Iosif, îşi plănuieşte actele de violenţă şi minciunile.Prezenţa lui Iosif a stârnit violenţa fraţilor săi, întocmai cum prezenţa bunătăţii desăvârşite în Persoana Fiului lui Dumnezeu a devenit ocazia pentru cea mai furioasă izbucnire a ceea ce este rău în om. Dar bunătatea se arată la cruce, ca nicăieri în altă parte, pentru a scoate în evidenţă cea mai impresionantă expresie a răului prezent în om. Crucea este expresia urii faţă de Dumnezeu şi faţă de Fiul Său.
ARMONIA MAGAZINE - USA 