TOATE ÎNDREPTATE SPRE SFINŢENIE

(C.H. Spurgeon – Tezaurul Promisiunilor lui Dumnezeu)

În ziua aceea, va sta scris până şi pe zurgălăii cailor: „Sfinţi Domnului.”

Zaharia 14.20

Fericită zi va fi când totul va fi sfinţit pentru Domnul şi când chiar zurgălăii cailor vor răsuna proclamând sfinţenia Domnului. Această zi a sosit pentru mine; nu sunt la mine toate lucrurile sfinţite pentru Dumnezeu?

Nu este lucrul meu – munca mea – în totul pentru El? De azi înainte tot ce-mi aparţine trebuie să fie ca al unui adevărat preot: îmbrăcămintea cuviincioasă, casa un templu, masa un altar, cuvintele o mireasmă.Te rog, Domnul meu, nu lăsa în mine nimic necurat sau întinat. Fiind încredinţat că aceasta se poate împlini, aştept ca Dumnezeu să-mi ajute să fiu aşa. Pentru că eu însumi sunt proprietatea Domnului Isus, îl voi lăsa pe El să facă inventarul a tot ce am, căci totul îi aparţine; şi-mi iau hotărârea să i-o dovedesc, prin întrebuinţarea acestor bunuri. Aş dori să-mi petrec zilele, de dimineaţa până seara, într-o sfântă rânduială, pentru ca clopoţeii cailor mei să sune voios. Şi de ce nu? Căci cine are mai mult drept la muzică, decât sfinţii? Dar clopotele mele, cântarea mea şi însăşi bucuria mea vor purta pecetea sfinţeniei şi vor vesti Numele prea fericitului Dumnezeu.

2) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE”

 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu DUMNEZEU, un mare preot milos şi, vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

Evrei 2.17

În ce priveşte legăturile cu Dumnezeu avem nevoie de un mare Preot. Isus, Fiul lui Dumnezeu este acest Mare Preot al mărturisirii noastre. El a venit de la Dumnezeu şi ni L-a descoperit în mod desăvârşit pe Dumnezeu; şi dacă-L privim ca Marele nostru Preot ajungem prin El la Dumnezeu. Pentru aceasta era nevoie de o lucrare de ispăşire. După Levitic 16 în Israel marele preot a mers în Sfânta Sfintelor în ziua cea mare a ispăşirii pentru păcatele poporului. Această lucrare trebuia să se facă an de an şi marele preot trebuia să o facă în primul rând pentru el, deoarece el însuşi era un om păcătos şi pentru păcatele lui trebuia adusă o jertfă. Cu totul altfel e cu credincioşii. Marele nostru Preot nu este un om de pe pământ. Numele Său de „Isus” ne spune despre venirea lui pe pământ, că El trebuia să se facă asemenea fraţilor. Dar El era şi „Fiul lui Dumnezeu”, deci corespundea slavei şi sfinţeniei cortului ceresc: sfânt, fără vină, fără cusur. Prin jertfa Sa, El a adus ispăşirea păcatelor poporului Său. El a isprăvit totul, toate cerinţele neprihănirii, sfinţeniei şi slavei lui Dumnezeu. Marele nostru Preot a fost milos faţă ne noi, care nu ne puteam salva singuri, şi a adus El jertfa de ispăşire. Domnul a fost credincios în a face voia lui Dumnezeu şi în a-L proslăvi pe Tatăl. Ceea ce El a făcut este desăvârşit şi are valabilitate veşnică; nu are nevoie de o repetare. Calea spre Dumnezeu ne este deschisă: toţi care se apropie prin credinţă au intrare slobodă în prezenţa lui Dumnezeu. Şi acest Dumnezeu este totodată şi Tatăl lor prin Isus.În Domnul Isus era puterea Duhului şi astfel se simţea mereu ca Slujitorul lui Dumnezeu ridicat deasupra influenţei acelora cu care avea de a face.

3) MANA DE DIMINEAŢĂ

“Dar ştiu că Răscumpărăorul meu este viu.” – IOV 19:25

Iată, noi numim fericiţi pe cei care au răbdat. Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfîrşit i-a dat Domnul; pentru că Domnul este plin de milă şi de îndurare.” (Iacov 5:11) De aceea,pentru zidirea şi pentru îmbărbătarea noastră, Duhul Sflnt ne-a păstrat cartea acestui patriarh. şi cîte avem de învăţat din cartea aceasta!Iov a fost încolţit din toate părţile; mai întîi de Satan prin calamităţile pe care le-a adus peste el, dar cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Insă în toate nenorocirile care s-au abătut peste el, Iov n-a spus nici un cuvînt necuviincios despre Dumnezeu. Cruntă trebuie să fi fost pentru el suferinţa sufletească atunci cînd propria lui soţie nu numai că nu i-a fost de nici un ajutor şi mîngîiere, dar l-a îndemnat să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Apoi judecăţile nedrepte şi aspre ale prietenilor lui i-au produs deasemenea mari dureri sufleteşti, pe care numai cel care a trecut pe drumul acesta le poate înţelege. Dar cele mai profunde suferinţe le-a simţit cînd a fost acuzat de propriile lui gînduri, cînd a realizat că a vorbit despre ce n-a înţeles, despre lucruri prea minunate pe care nu le-a cunoscut (cap. 42:3). Totuşi cuvintele textului de care ne ocupăm arată că el a găsit secretul răbdării. El ştia că Răscumpărătorul lui era viu, că îl va îndreptăţi şi că va vedea izbăvirea Sa. El nu vedea mai dinainte ziua arătării Domnului şi a lucrării Sale de răscumpărare. Ce har însă avem noi credincioşii care ştim nu numai că Răscumpărătorul nostru este viu dar şi că El este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi şi pentru sfinţirea noastră. “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău.” (Ioan 17:17).

Iubite cititor, treci acum prin suferinţe trupeşti sau sufleteşti care ţi se par atît de grele, de nesuportat? Nu te pripi înaintea Domnului, pune-ţi mîna la gură, nu murmura, nu te tulbura ci zi ca Iov: “ştiu că Răscumpărătorul meu este viu.” Acesta este strigătul credinţei, aceasta este odihna şi siguranţa noastră, secretul recăpătării bucuriei şi păcii, secretul biruinţei. “Totuşi Domnul aşteaptă să arate îndurare faţă de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El (sau îl aşteaptă)” (Isa.30:18). Domnul Isus nu este numai Răscumpărătorul nostru care ne-a mîntuit şi ne-a iertat toate păcatele, dar El este şi Apărătorul nostru, Fratele şi Prietenul nostru adică tot ce avem nevoie.Să-L invocăm pe El în rugăciunile noastre avînd în vedere cine este Domnul pentru noi. Există un Acuzator? Avem un Apărător. Există un vrăjmaş? Domnul Isus ne este prieten.

4) Meditatii de Dimineața și Seara de Charles H. Spurgeon

DIMINEAŢA: Sângele scump al lui Christos.  – 1 Petru 1:19

Aşezaţi la piciorul crucii, vedem cum din mâinile şi picioarele Sale străpunse curg stropi purpurii de sânge. Este sânge preţios, fiindcă are putere de răscumpărare şi o uimitoare eficacitate. Prin el, păcatele poporului lui Christos sunt iertate. Păcătoşii sunt răscumpăraţi din robia legii. Sunt împăcaţi cu Dumnezeu şi făcuţi una cu El. Sângele lui Christos este scump şi datorită puterii sale de curăţire; el „ne curăţeşte de orice păcat” (1Ioan 1:7). „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada” (Isaia 1:18). Prin sângele lui Isus, credinciosul este curăţit de orice pată; nu-i mai rămâne nici o zbârcitură. Sângele Său preţios, care ne face curaţi, îndepărtează petele nedreptăţii şi ne îngăduie să fim primiţi „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6), fără să ţină seama de multele ocazii în care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Sângele lui Christos este scump şi datorită puterii sale de păstrare. In sângele Său, suntem la adăpost de îngerul nirnicirii. Aminteşte-ţi că adevăratul motiv pentru care suntem cruţaţi este sângele de pe uşiorii uşii. Prin gândul acesta suntem mângâiaţi în clipele de îndoială, fiindcă ştim că Dumnezeu nu se îndoieşte niciodată. Sângele lui Christos este scump şi prin puterea sa sfinţitoare. Acelaşi sânge, care ne îndepărtează păcatele, ne face să ne naştem din nou şi ne conduce la o viaţă de ascultare şi de păzire a poruncilor lui Dumnezeu. Nu există nici o altă sfinţenie mai mare decât cea care curge din venele lui Isus. Şi, în final, sângele lui Isus este nespus de scump, fiindcă ne dă puterea să învingem. Stă scris: „ei l-au biruit prin sângele Mielului” (Apocalipsa 12:11). Cum ar fi putut altfel? Cel care. luptă prin sângele lui Isus luptă cu o armă invincibilă. Sângele lui .Jsus! Păcatul moare în prezenţa lui, moartea nu mai este moarte, și porţile cerului se deschid larg. Sângele lui Isus! Vom merge înainte, biruitori spre biruinţă, atâta timp cât ne încredem în puterea lui!

SEARA:  Şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.

 Exod 17:12

Rugăciunea lui Moise era atât de puternică încât depindeau toţi de ea. Cererile lui Moise învingeau mai mulţi duşmani decât bătălia lui Iosua. Totuşi, era nevoie de amândouă. In conflictele sufletului, forţa şi fervoarea, hotărârea şi credincioşia, vitejia şi violenţa trebuie să-şi unească forţele, şi totul va fi bine. Trebuie să lupţi cu păcatul, dar cea mai mare parte a luptei trebuie purtată în cămăruţa ta, cu Dumnezeu. Rugăciuni ca cea a lui Moise aduc legământul în faţa lui Dumnezeu. Toiagul era simbolul lucrării lui Dumnezeu în favoarea lui Moise, simbolul guvernării lui Dumnezeu în Israel. Învaţă, şovăielnicule, să înalţi promisiunile şi jurământul Domnului în faţa Sa. Dumnezeu nu se poate dezice de propriile Sale declaraţii. Ridică toiagul făgăduinţei, şi vei căpăta ce doreşti. Când Moise a obosit, prietenii l-au ajutat. Atunci când rugăciunile tale slăbesc, lasă credinţa să-şi sprijine un braţ şi speranţa să ţi-l ridice pe celălalt. Atunci rugăciunea întemeiată pe Piatra lui Israel, Stânca mântuirii noastre, va persevera şi va învinge. Teme-te de slăbiciune; dacă Moise ar fi căzut, cine ar fi scăpat? Este mai uşor să lupţi cu păcatul în public decât să te rogi împotriva lui în particular. Se spune că Iosua nu a obosit luptând, dar Moise a obosit rugându-se. Cu cât este mai spiritual exerciţiul, cu atât este mai greu pentru carne şi sânge. Să strigăm atunci după putere spirituală, şi Duhul lui Dumnezeu, care ne ajută în toate neputinţele noastre, aşa cum 1-a ajutat pe Moise, ne va întări ca să ţinem mâinile sus „până la asfinţitul soarelui”. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem treji până la asfinţitul vieţii, când vom ajunge răsăritul unui soare mai bun, în ţara în care rugăciunea se va transforma în slavă.

5) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Poţi coborî de pe munte?

„Câtă vreme aveţi lumină, credeţi în lumină.”
loan 12:36

Cu toţii avem momente când ne simţim cum nu se poate mai bine şi spunem: „Mă simt apt pentru orice; ce bine-ar fi să rămân aşa tot timpul!” Dar nu suntem chemaţi să rămânem aşa tot timpul. Acele momente sunt momente de iluminare lăuntrică, pe care apoi trebuie să le trăim în practică chiar şi atunci când nu suntem deloc înclinaţi să facem asta. Mulţi dintre noi nu suntem buni pentru această lume de toate zilele atunci când nu suntem „pe vârful muntelui”. Şi totuşi, trebuie să ne ridicăm viaţa obişnuită la standardele revelate în ceasurile de înălţare.Nu lăsa niciodată să dispară un sentiment care s-a trezit în tine într-un ceas de înălţare. Nu-ţi pune picioarele minţii tale să se odih­nească la căldură, spunând: „Ce stare minunată!” Acţionează imediat. ii ceva. tocmai pentru că n-ai vrea să faci nimic. Dacă, la o oră de rugăciune. Dumnezeu ţi-a arătat ceva de făcut, nu spune: „Vfoi face”; fă acel lucru! la-te de ceafă şi scutură lenea cuibărită în tine. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ceasurile de înălţare; vorbim despre ajungerea la momente înălţătoare. Trebuie să învăţăm ca, în zilele de întuneric, să trăim la înălţimea lucrurilor pe care le-am văzut pe munte.Nu te da bătut din cauză că nu ai reuşit odată; încearcă din nou. Distruge-ţi orice posibilitate de retragere şi rămâi predat lui Dumnezeu printr-un act de voinţă. Nu-ţi schimba niciodată deciziile, însă ai grijă să iei fiecare decizie în lumina ceasului de înălţare!

6) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Deuteronom 31:1-8
El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi“. Evrei 13:5

„TĂTICULE, M-AI UITAT!”

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cît de îngrozitor este să fii lăsat deoparte.„Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întîmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am găsit-o aşteptîndu-mă cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfîşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Sîntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează. În orele acelea de singurătate, cînd prietenii te-au uitat, cînd încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mîngîie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”   – R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus,
Clipă de clipă, am viaţă de sus.
Privind la El, o ce bucurie!
Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.  Whittle

TU poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată.

7) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

Şi au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou … Şi Uza şi Ahio conduceau carul … Uza a întins mâna ca să apuce chivotul, pentru că boii se poticniseră. Şi mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Uza şi l‑a lovit. (1 Cronici 13.7,9,10)

Carul cel nou al lui David (2)
Din Numeri 4.15 vedem că era slujba specială a leviţilor aceea de a purta chivotul. David a aflat mai târziu despre lucrul acesta. Însă el nu şi‑a dat seama de aceasta în situaţia de faţă. Nu mă îndoiesc că Dumnezeu a lăsat scris pentru învăţătura noastră faptul că, dacă cineva nu rămâne în supunere deplină faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, se poate îndepărta în timp ce doreşte să‑I slujească lui Dumnezeu, chiar dacă are multă sârguinţă şi o inimă largă, având sădite adânc în inimă interesele lui Dumnezeu.„Şi Uza şi Ahio conduceau carul.“ Bineînţeles că, din când în când, boii se mai poticnesc. Uza credea că putea avea grijă de chivotul lui Dumnezeu. Însă realitatea este că Dumnezeu poate să aibă grijă de propriul Său chivot, iar când Uza încearcă să‑l sprijine, imediat se arată mâna lui Dumnezeu. Te poţi baza pe el, însă acest stil de car nou în relaţie cu Adunarea lui Hristos sau cu evanghelia lui Hristos nu funcţionează înaintea lui Dumnezeu. Ce înseamnă de fapt carul nou? Reprezintă orice lucru, fie în închinare, fie în lucrare, care nu se potriveşte perfect cu modelul Scripturii, ci care se potriveşte cu un model omenesc, care nu poate fi divin şi, prin urmare, nu poate avea nicio autoritate asupra conştiinţei unui copil temător de Dumnezeu.Moartea lui Uza l‑a trezit pe David la realitatea greşelilor din viaţa lui. La început L‑a judecat pe Dumnezeu – apoi s‑a judecat pe sine. „Şi chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni cu familia lui Obed‑Edom, în casa lui. Şi Domnul a binecuvântat casa lui Obed‑Edom şi tot ce era al lui“ (1 Cronici 13.14). Acele trei luni au adus multă binecuvântare în casa lui Obed‑Edom, iar în timpul acesta, David a cercetat poruncile lui Dumnezeu ca să le împlinească, lucru care avea să‑i aducă şi lui multă binecuvântare, aşa cum vom vedea. W. T. P. Wolston

8) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii.”  – 2 Timotei 2:4

Un ostaş adevărat are preocupări mai împortante decât să se îngrijească de hrană, sau alimente. Prin aceasta nu înţelegem să nu fim harnici în a ara, sau semăna, dar să nu lăsăm ca grijurile să pună stăpânire peste noi. Avem un Tată Bun care ştie de ce avem nevoie. Luca 13:20.”Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33. Mântuitorul a vorbit odată timp de trei zile, şi nimeni nu s-a îngrijit de mâncare. Foamea lor era după Cuvântul Lui Dumnezeu. Pe vremea aceea oamenii erau temători de Dumnezeu, nu ca astăzi.Mulţi care sunt consideraţi în zilelenoastre, ca fiind întro stare bună, pe vremea aceea, s-ar fi spus despre ei că ceva nu este în ordine la ei, sau încă nu sunt unde trebuie să fie. Modul de viaţă este uşuratic, vorbele nefolositoare, el nu este încă condus de Duhul Sfânt. Cât de puţin rămâne în talerul cântarului la unii, de la o vestire a Cuvântului, la cealaltă! La unii fiecare cuvânt este înghiţit de duhul lor lumesc. S ă dea Domnul ca mulţi să recunoască nevoia curăţirii şi să nu amâne aceasta! Isus nu doreşte şi nu va lua la El o mireasă cu o credinţă şi o dragoste făţarnică, niciuna cu lucruri aparente, ci numai pe aceia care sunt pătrunşi de Duhul Lui şi au o umblare asemănătoare cu El.Cel ce luptă lupta cea bună se abţine de la toate lucrurile nefolositoare. Acesta se simte acasă în visteria Lui Dumnezeu, a Tatălui nostru credincios şi Dumnezeu îi dă mântuirea ca zid şi întăritură.

9) IZVOARE ÎN DEŞERT

Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc,  pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat  fără să ştie unde se duce. (Evrei 11:8)

Avraam „nu ştia unde se duce“ – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie că mergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Cel care a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratul lui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – care coborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se va descoperi. O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumirea de a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite în înţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei îmbucurătoare că ce este cel mai bun pe pământ nu se poate compara cu ce este cel mai neînsemnat în cer. (F.B. Meyer)
Nu este nicidecum suficient să porneşti vesel cu Dumnezeu în orice aventură a credinţei. Trebuie de asemenea să-ţi strângi bucuros toate ideile despre cum va fi călătoria şi să le rupi în bucăţele, pentru că nimic din planul tău de călătorie nu se va întâmpla aşa cum te aşteptai. Călăuza ta nu te va duce pe căi umblate. El te va conduce pe căi pe care nici n-ai fi visat vreodată că le vei vedea cu ochii tăi. El nu cunoaşte frica şi Se aşteaptă ca tu să nu te temi de nimic când este El cu tine.

Ziua a trecut; singur şi slăbit
Bâjbâi în căutarea drumului meu
Într-un ţinut pustiu şi fără soare.
Cărarea ce duce la lumină
N-am găsit-o! În noaptea aceea întunecoasă
Dumnezeu m-a luat de mână.

El m-a condus ca să nu mă rătăcesc,
Şi m-a adus pe o cale sigură şi nouă
Pe care n-o cunoşteam.
Pe la ape de odihnă, prin păşuni verzi
L-am urmat – calea nu avea
Mărăcini şi pietre.

Întunericul greu şi-a pierdut puterea,
Ochii mei obosiţi zăreau în sfârşit
Licărirea zorilor.
Înainte, înainte în siguranţă, prin strălucirea răsăritului
Am mers, cu mâna mea în a Lui, şi iată,
Noaptea a trecut.   (Annie Porter Johnson)

10) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi –  credința

ascultarea

 

„Toţi aceştia… au fost lăudaţi pentru credinţa lor” (Evrei 11:39)

Debbie, o tânără radiantă de treizeci şi şapte de ani care a lucrat pentru „Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi” în Atlanta, a murit după ce s-a luptat cu cancerul. Oameni de pretutindeni, chiar şi comitetul bisericii Northpoint s-au rugat pentru vindecarea ei. Unii dintre cei care au participat la înmormântare s-au întrebat „de ce?” Adevărul este că uneori Dumnezeu ne vindecă ca răspuns la rugăciunea credinţei (lacov 5:14), alteori ne ia la cer, ceea ce Pavel descrie ca fiind „mult mai bine” (Filipeni 1:23). Lucrul acesta ridică întrebarea: „De ce unii oameni sunt vindecaţi ca răspuns la rugăciune, iar alţii nu?” Răspunsul este acesta: „Nu ştim, iar Dumnezeu nu ne spune!” Pavel, care a scris jumătate din Noul Testament, a avut o lucrare atât de miraculoasă, încât morţii au înviat şi cu toate acestea el a mărturisit: „cunoaştem în parte”(1 Corinteni 13:9). Pastorul James Bradley aruncă o lumină asupra acestui subiect dificil. El arată că în Evrei capitolul 11, unii „au scăpat de ascuţişul săbiei” (Evrei 11:34), în timp ce alţii „au murit ucişi de sabie” (Evrei 11:37). Dar să remarcăm în versetul 39 că „toţi aceştia … au fost lăudaţi pentru credinţa lor”. Bradley scrie: „Pare limpede faptul că nu putem măsura credinţa întotdeauna după rezultate. Credinţa este o virtute şi este una valoroasă. Credinţa noastră nu se bazează pe ceea ce primim, ci pe persoana în care ne încredem”. Vorbind despre moartea lui Debbie, el a scris: „Ea nu şi-a trădat credinţa, iar credinţa nu a trădat-o. Ea a fost şi este un minunat exemplu de încredere în Dumnezeu în cea mai dificilă dintre provocările vieţii. Ea este o campioană a credinţei şi am fost inspirat de credinţa ei de nezdruncinat şi de dragostea ei pentru Domnul”.

11) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul 1 De la Geneza la Iosua – Jean Koechlin

În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă pastele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici”, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră pastele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

12) WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.»  (Psalm 23,4)

Când inima ta este ancorată în promisiunile Sale veşni­ce, atunci umbli pe calea rugăciunii. Eşti vindecat — cum spune profetul Ieremia — de necurăţia ta. Bineînţeles, ispitele rămân şi întunericul se poate aşterne chiar şi pe calea dreaptă, dar: «să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu» (Evrei 12:2).Calea cea dreaptă poate să străbată uneori nisipurile mişcătoare ale încercării. Poate chiar tu, dragă cititorule, treci în această perioadă pe acolo. Este întuneric beznă şi nu vezi nici în spate, nici în faţă. Poţi să te uiţi numai în sus. Dar e de-ajuns, după cum spune Sfânta Scriptură: «chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău». Trăind după Scriptură ne împotrivim diavolului, care vrea să ne cufunde în mlaştină, să ne cuprindă frica. Dar Dumnezeul nostru – chiar şi în mijlocul încercării – vrea să aibă părtăşie cu tine. Domnul este lumina şi salvarea ta! Ai toate motivele să te bucuri, nu să te temi.

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. (Geneza 37.18)

Căutându-şi fraţii, Iosif s-a expus unui mare pericol. Iosif putea să nu se mai ducă după fraţii săi plecaţi din locul indicat de tatăl său. Iosif a dorit să meargă pe calea împlinirii hotărârii tatălui ca şi Acela al cărui simbol este el. Fraţii lui Iosif au fost nepăsători faţă de osteneala lui şi faţă de ceea ce părăsise ca să-i poată întâlni. Ei l-au dezbrăcat de haină, l-au aruncat în groapă şi l-au vândut unor ismaeliţi aflaţi în trecere pe acolo.Evangheliile vorbesc despre multe împrejurări, în care evreii şi conducătorii lor s-au sfătuit împotriva Domnului, ca să-L omoare, însoţindu-se cu naţiunile în această acţiune. Şi Isus a fost dezbrăcat de haine, de cămaşa fără cusătură. Iuda L-a vândut pe Învăţătorul său cu 30 de arginţi. Iosif a fost dat în mâna ismaeliţilor, iar Isus în mâna romanilor. Totuşi, în relatările Evangheliilor, iudeii sunt înfăţişaţi cu precădere ca fiind autorii reali (atât cât ţine de om) ai morţii Domnului. Zeloşi pentru puritatea lor din punct de vedere ceremonial, însă indiferenţi cu privire la dreptate, ei au ales să-L omoare prin mâna romanilor, căci întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu trebuia împlinit.

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!