Transcriere din predica lui Vladimir Pustan:
Iubiților, într-o seară, vin de la evanghelizare, de undeva, târziu și eram cu microbuzul mic verde.
Nu știu pe ce buton am apăsat și s-a deschis un geam din spate, dar numai puțin. Era un frig afară! Ce să mai găsesc butonul ca să îmi închid geamul! Înghețam de frig, cu hainele pe mine.
Pusesem căldura la maxim, de afară, să-mi zboare pălaria din cap.
Mă gândesc, opresc și-i trag un pumn la geamul acela, lipesc eu.. și tot nu mai găseam butonul pe întuneric. Opresc. Afară, încep să împing de geamul ăla.
În clipa în care eram în parcarea aia, să zic pe la 1 noaptea, vine o mașină. Zic “Salut, până aici mi-a fost.” M-am văzut bătut, bănuții luați, mașina luată, singur…”
Apare un tip zgribulit, într-o geacă din asta, mai mult așa de fițe, decât de frig și zice către mine: “Probleme?”
Când am văzut că-i singur, am zis: “Ceva.”
M-am bucurat. A venit, și-a băgat capul în mașină, a apăsat pe niște butoane și a mers.
Zic “De ce ai oprit?”
Zice “Pai, am vazut ce scrie pe masina.”
Zice “Ești ăla, Pustan?”
“Da.”
Zice “Și eu am fost de-al vost, dar am plecat. De aia am oprit. Indiferent pe lângă câți trec și văd pește, mă apucă plânsul.
Roagă-te pentru mine, că vin eu înapoi!”
S-a urcat în mașină și a plecat. N-avea mai mult de 25 de ani. Ați înțeles ce a zis? “Și eu am fost, dar am plecat. De câte ori văd un pește pe mașină, mă apucă plânsul. Sunt frații mei. Nu-i uiți niciodată. N-ai cum să-i uiți.”
Atunci, să-i uităm noi pe ei? [pe cei plecati de la credință]
Transcrierea Blogul Agnus Dei
ARMONIA MAGAZINE - USA 