PERSPECTIVA INVINGĂTORULUI

 

Olimpiada divina – Era aproape ora 7 seara, 1968, cand in Mexico City, locul se desfasurau jocurile Olimpice ultimii spectatori se pregateau de plecare. Cu o ora inainte, in stadion intrase castigatorul maratonului de peste 42 de km si totul se petrecuse in uralele intregului stadion asa cum era de asteptat de altfel. Acum insa linistea se asezase peste intreaga zona si odata cu ea si intunericul de afara. Fusese o zi istovitoare pentru sportivii care nu erau obisnuiti cu o asemenea altitudine.

Pe când ultimii spectatori erau gata de plecare si-au facut insa loc sirenele politiei si luminile girofarurilor care au atras atentia tuturor. In acel moment a pătruns in stadion un atlet singur ce purta culorile Tanzaniei si care cu greu își mai putea mișca unul din picioare. Bandajat si vizibil afectat de accident el a găsit ultimele puteri pentru a păsi spre linia de sosire. Numele lui este John Stephen Akhwari, omul care a schimbat intr-un fel perceptia despre motivatia acelei competitii si nu numai.

Impresionând pe toti cei care l-au urmărit a fost la sfârsit intrebat de ce a continuat cursa după ce a fost accidentat si nu a renuntat, iar răspunsul lui inspiră si tema pe care vreau să o tratez in acest pasaj: “Tara mea m-a trimis de la 8000 de km ca sa termin cursa, nu doar sa o incep.”

Devotamentul acestui atlet si replica lui cu implicatii directe si in viata unui crestin, ne aduce aminte probabil multora dintre noi despre doua pasaje din Scriptura care se completeaza unul pe celalalt: “Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti incotro alerg” si “uitând ce este in urma mea, si aruncându-mă spre ce este inainte, alerg spre ținta, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.“. (1 Cor. 9:26a si Filipeni 3:13b-14)

Eu alerg, aș parafraza, pentru că nu am fost trimis de Dumnezeu doar să încep cursa ci să o și  termin. Despre un crestin determinat as dori sa vorbesc pentru că sunt aspecte pe care nu vremea ci vremurile in care trăim tind să creeze un climat in care se topeste in multi hotărârea puternică pe care au avut-o la inceput. De câte ori am purtat in noi îndârjirea de a continua ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să împlinim?

Uneori lipsa vointei proprii, alteori bruiajul spectatorilor din jur au adus pe unii în punctul în care fie au început să alerge fără o țintă fie s-au multumit să privească in urmă si să spună că si ei eu inceput odată cursa.

Dar tocmai despre asta vorbeste Biblia, uitând ce este in urma mea, alerg cu determinare spre ținta care este înainte. “Căci mai bun este sfârsitul unui lucru decât începutul lui”  spune Eclesiastul 7.

Trecutul nu poate fi scuza viitorului, pentru ca Dumnezeu restaureaza lucrurile atunci când este nevoie de asta. Este bine să ducem cu noi din trecut credinciosia lui Dumnezeu, investitia Lui in viata noastră, insă nici vorbă să cărăm  cu noi obstacole,  lucrurile care ne îngreuiază alergarea. Ba chiar si când am trăit lucruri bune în trecut, biruința aceea trebuie să rămână atașată experientei respective si să nu devină o distragere a atenției de la ținta la care am fost chemat. Asadar, uitând ce este in urma mea poate fi inceputul alergarii spre ce este inainte.

Un alt element important este ținta, sau linia de sosire. Uitând ce este în urmă nu trebuie să conducă la punctul in care nu stiu către ce alerg. Imi place intr-una din traducerile din limba engleza termenul “I press on towards the goal“, care scoate in evidenta o insistenta, o atentie deosebita acordata țintei finale; intr-un fel spus este singurul lucru catre care imi canalizez eforturile si atentia. Trebuie să insistăm, să ne concentram cu totul asupra țintei. Când vorbesc uneori liderilor, folosesc această expresie: “where there is a call there is a goal”, adică unde există o chemare există si o țintă. Lucrurile nu sunt invers, unde ne fixăm o tinta ne fixam si chemarea, pentru că chemarea este legată de voia lui Dumnezeu, cu mine, iar ținta este in mod automat legată de asta.

In al treilea rând, legat de aceasta cursă, este faptul că implică alergarea, nu mersul piticului. Fratii mei, când suntem determinati sa facem ceva,  facem cu toata inima, nu pe principiul lui treaca-mearga. Pavel vorbeste de alergare, care ma duce cu gandul la un sens al urgentei, al prioritatii. Când cineva este bolnav intr-o ambulanță si este pe moarte nu veti vedea ambulanța mergând cu viteza întâi; toate sistemele sonore si luminoase sunt pornite si ele dau de inteles ca trebuie sa faci loc pentru ca este ceva urgent, iar daca ambulanta nu face față, se chemă un elicopter. Acestea sunt lucruri pe care le vedem zilnic, insa despre asta  ne vorbește cuvântul lui Dumnezeu.

Aleargă! Aleargă! Nu înceta să alergi, indiferent de trafic, indiferent de conditii, indiferent de ce fac altii! Ținta este mai importanta decât orice altceva, pentru că noi nu alergăm pentru faima omului ci pentru slava Domnului. Asa că cine e captat de nume si renume, a pierdut din vedere să slujeasca Celui care este mai presus de orice nume.

Intorcându-mă, însă, la John Stephen Akhwari, omul care a schimbat intr-un fel perceptia despre motivatia acelei competitii, închei prin a spune din nou că “Tatăl nostru ne-a trimis aici ca să terminam cursa nu doar să o începem”

* 

Lucrarea din Mahalaua Govindpur

(1) Centrul de croitorie. Cu o mare bucurie as dori să anunț două lucrări care au fost initiate in ultima perioada. Centrul de croitorie este unul dintre ele si vine ca un răspuns la rugăciunile si viziunea pe care Dumnezeu i-a dat-o Esterei. 

In urma cu mai bine de o luna a gasit o camera in mahala unde putem organiza cursuri de croitorie cu femeile din comunitatea respectiva. In prezent, la prima astfel de pregatire au participat 14 femei, iar bucuria cu care această comuniate ne-a întâmpinat până acum a depasit asteptarile noastre. Participantele sunt femei tinere, dornice sa invete si sa isi depaseasca conditia cu care se confrunta in prezent. In cele mai multe cazuri preocuparea celor din mahalaua respectiva o reprezinta producerea si vânzarea alcoolului, motiv pentru care nu doar că multi dintre ei sunt betivi dar au deseori probleme cu politia care din timp in timp vine si le dă amenzi sau le confiscă bautura produsă.

Un alt element demn de mentionat aici este răspunsul pozitiv al uneia din bisericile locale care in urmă cu mai multi ani era aproape să fie inchisă iar acum prin grupul de femei, început si coordonat de Estera, dar si alte initiative, au creat un climat de crestere si implicare in problemele societatii. Ei bine, aceste surori impreuna cu Estera au pus pe picioare acest centru si multe dintre ele sunt implicate activ in această lucrare ca voluntare alături de lucrătorii YWAM, susținând chiar financiar multe din cheltuielile necesare.

Va marturisesc ca sunt atat de bucuros sa vad aceste schimbări, mai ales că pe cele mai multe din ele le cunosc de ani de zile. Aceasta ne arată incă odată puterea transformatoare a lui Dumnezeu. 

Să înălțăm împreună lui Dumnezeu multumiri pentru acest început si să ne rugăm pentru femeile care intra în contact cu Evanghelia prin aceasta lucrare, dar si pentru lucratori! 

(2) Cea de-a doua lucrare este “Programul de hrănire al copiilor” demarat de Along si Watila. El se adreseaza celor care au vârsta de ână la cinci ani si au greutatea sub limita minima, sau altfel spus sunt subnutriti. Pentru fiecare din cei 8 copii luati sub observare, pentru inceput folosim un program de hranire zilnica prin care se urmareste recuperarea acestora pana ajung la greutatea normala. In cazul in care ajung la aceasta greutate oprim acest program dar pot reintra sub observare daca se constata aparitia semenelor de subnutritie.

Programul consta in prezent in acordarea unui pahar de lapte si a unui ou fiert in fiecare zi, alături de mâncarea lor de acasa, dar si pregătirea părintilor cu privire la ce inseamna o dieta echilibrată pentru copiii lor.

Deocamdată este doar un inceput care are provocarile lui atât financiare, cât si in ceea ce priveste resursele umane, insa pentru că lucram intr-o mahala cu aproape 400 de familii, numarul celor in nevoie va fi probabil mult mai mare. 

Ca motive de rugaciune din partea lui Along si Watila, alaturi de micuta lor Atula sunt:

•  Rugati-va pentru mai multi lucrători, avem nevoie de lucratori;

•  Dumnezeu sa ne dea intelepciune si pricepere in modul de abordare;

•  Rugati-vă pentru sănătatea noastră;

• Rugati-vă pentru comunitatea respectivă, ca sa deschidă usi ca noi să putem împărtăși Evanghelia cu ei.

 *

Tot despre Along si Watila, trebuie sa precizez ca a avut loc graduarea studentilor de la Scoala de Introducere in Oferirea Primului Ajutor. Au fost momente deosebite. In mod special mie mi-a atras atentia un pastor din Chennai, care a fost student la aceasta scoala si a spus: “Lucrez cu YWAM din 1994 si iubesc YWAM! Iubesc aceasta organizatie pentru ca ei investesc in oameni simpli ca noi. Până acum mergeam cu Biblia sa vorbesc oamenilor si nu voiau sa ma asculte. Acum merg cu tensiometrul si intreaga comunitate se strânge să le iau tensiunea, să îi ajut in problemele de sănătate si să audă ce vreau să le spun!”

Si adevarul acesta este, noi credem in schimbare, in oameni simpli sau cu multă educatie, si vrem să rămânem mereu o platforma pentru oricine este disponibil. Dumnezeu sa fie binecuvântat pentru toate aceste lucruri si El să ne ajute sa continuam dedicarea noastră pentru natiunile pământului!

*

 Vizite în și din Romania

Daniel Ranjan – Dupa o perioada de cateva luni de cand am primit din Romania provocarea de a-l trimite pe Daniel pentru o scurta vizita, am avut in sfarsit raspunsul afirmativ din partea autoritatilor romane; asta insa dupa ce initial am primit raspuns negativ.

Atat noi cei de aici, cat si biserica din Oradea alaturi de Iulian, cel care ne-a invitat aici cu ceva timp in urma, am lucrat impreuna pentru a deschide usile care intr-un moment pareau complet inchise. Insa asa cum scriam mai sus despre cursa de alergare, noi nu am abandonat si dupa refuzul initial al vizei, in urma insistentelor facute de ambele parti, Serviciul de Imigrari din Romania a ridicat suspiciunea de imigrare ilegala pe care initial i-o atasase dosarului si chiar acum cand scriu (inceputul lunii septembrie), Daniel inca mai este in Romania.

Este o bucurie imensa pentru noi toti; Daniel este probabil primul crestin 100% biharez care calca pamant romanesc si care stiu ca are o inima intreaga pentru Dumnezeu.

Probabil ca o parte din cei care cititi l-ati auzit intr-o biserica sau alta, iar altii inca nu, dar speram ca in viitor sa il putem trimite din nou pe Daniel, care in aceasta prima vizita a avut intalniri programate in mod special in zona Bihorului.

Oricum, au fost atatea piedici ca ar trebui sa scriu o carte pentru a le descrie, ultima dintre ele avand loc chiar la aeroport, cand in mod abuziv compania de zbor a refuzat sa il imbarce la bord pana aproape de  plecare. In ciuda telefoanelor pe care le-am dat de la 1 noaptea pana spre dimineata acestia au refuzat sa vorbeasca cu mine, schimbarea de abordare aparand doar dupa ce am cerut informatii despre personalul companiei care abuza de un om inocent, amenintandu-i cu plangere impotriva lor. Au trecut toate insa, si insistenta si rugaciunile au fost inca o data o dovada ca desi sunt obstacole pe cale, alaturi de El le putem birui.

 Dragos si Sorina in India – Discutam cu Dragos in urma cu mai multe luni despre viziunea lor cu privire la India, asta pentru ca unii din cei care ii cunoasteti sau va mai aduceti aminte, si unul si celalalt mai fusesera in India in anul 2009. Pe atunci erau studenti si urmau sa termine facultatea, dupa care un program de masterat. De data aceasta si unul si celalalt erau gata, asa ca in urma conversatiilor avute am realizat de ambele parti ca o noua vizita aici nu este doar o optiune, ci o necesitate. Asa ca am inceput sa ne rugam pentru usi deschise si dupa cum ne-a obisnuit Dumnezeu am primit raspuns si la aceasta rugaciune, astfel ca i-am avut pe Dragos si pe Sorina alaturi de noi timp de mai bine de doua saptamani.

Si a fost un timp plin pentru ei, au fost implicati in lucrarea din Mahua, in mahalaua din Govindpur, la un centru cu copii cu dizabilitati condus de Biserica Catolica, intrucat Sorina lucreaza in Romania cu copiii autisti; in cateva intalniri cu studentii crestini din oras; biserici, vizite, evenimente etc. Intr-un cuvant au avut parte de o expunere asupra lucrarii de care aveau nevoie pentru a procesa impreuna cu Dumnezeu o decizie pe care o vor lua in anul 2014.

Noi ne rugam pentru ei si pentru Dragos care in prezent este coordonator national al Organizatiei Studentilor Crestini Evanghelici din Romania si care are inainte provocarea de a transfera atributiile unei alte persoane cu inima si chemare pentru studenti.

Asadar vă invit sa îi aduceti si dumneavoastra înaintea lui Dumnezeu întrucât o astfel de decizie are implicatii de durată si susținerea noastră este extrem de importantă.

 *

Lucrarea din sate

Atat lucrarea din Mahua cat si din celelalte sate merge in continuare bine, dar desigur nu fara greutatile pe care aceasta chemare le intampina. De exemplu cand a trebuit sa merg in Mahua sa vorbesc la strangerea pe care o avem acolo, dupa care ar fi trebuit sa merg intr-o alta localitate, Satul Nou, a trebuit sa anulez pentru ca au inceput sa apara reactii din partea comunitatii hinduse care ne-a acuzat ca aducem un Dumnezeu strain carora ei nu I s-au inchinat pana acum si aparitia unui strain ar putea sa amplifice aceasta stare de agresivitate, care deocamdata este doar verbala. Sigur ca nu voi merge eu, dar sunt ceilalti frati care vor merge asa ca rugaciunile noastre trebuie sa îi insoteasca oricum.

In ceea ce priveste echipa din Mahua, am trecut printr-o perioada mai grea dupa ce unul din tinerii locali s-a retras si o vreme nu a mai participat nici la intalnirile pe care le aveam, insa in urma cu cateva saptamani, dupa ce am avut o perioada de post de 4 zile, in duminica care a urmat a reaparut si de atunci continua sa vina la intalniri si cred ca o face cu o alta inima, ceea ce este incurajator.

De asemenea, echipei s-au alaturat doi frati care au varste intre 55-60 de ani, pe care doar Dumnezeu i-a adus in preajma noastra. Sunt doi frati care de loc sunt din zona Mahua dar fiecare dintre ei l-a cunoscut pe Dumnezeu in alte locuri si chiar au avut resedinta in alte orase, pana cand au simtit ca Dumnezeu ii cheama sa se reintoarca in comunitatea din care au facut parte pentru a aduce Evanghelia rudelor si prietenilor.

Amândoi sunt plini de râvnă si Dumnezeu se foloseste de ei in moduri minunate atât in proiectul cu filmul Isus cât si in evanghelizarea de la om la om care are loc in fiecare zi sau in cadrul strangerilor pe care le avem intr-una din cele trei locatii.

Cat despre lucrarea cu filmul Isus, sezonul ploios a devenit un obstacol in a merge regulat, insa timpul a fost intens folosit pentru rugaciune si consolidare a lucrarii sau distributie de brosuri, Biblii si evanghelizare.

Asadar lucrarea din districtul/judetul Vaisali trece prin anumite provocari pe care dusmanul sufletelor noastre le aduce inaintea lor, insa asta face ca fiecare biruinta sa fie sarbatorita cu si mai multa bucurie si astfel de momente nu sunt rare, slava Lui!

* 

Despre noi

O noua viză – In perioada aceasta oarecum de tăcere din ultimele doua luni s-au intamplat multe si in viata noastra. Imi amintesc chiar că scriam unei familii care m-a găzduit ultima dată în Londra, că în perioada asta ne expiră vizele. Si asa este, ne-au expirat vizele si a trebuit sa facem din nou bagajele, doar Dumnezeu mai stie a câta oara, si am plecat spre Thailanda. 

Am avut un timp bun acolo intalnind o multime de lucratori din Asia si unii prieteni mai vechi, desi totul a fost complet surprinzator. Noi ne aflam intr-un loc destinat exclusiv lucratorilor transculturali ca noi si exact in aceeasi perioada au venit alti vechi prieteni din YWAM sau alte organizatii pe care ii intalnisem la alte evenimente.

Desi s-au intamplat multe in acea perioada scurtez povestea spunand doar că momentul cel mai frumos a fost până la urma când am deschis pasapoartele si am vazut o noua VIZĂ până in ianuarie când trebuie să revenim in Romania pentru ca ne expira biletele de avion. Si asta fara sa fim intrebati nici macar un lucru!!!

Dar plecarea din India a fost si mai palpitanta pentru ca era in miez de noapte si la politia de frontiera nu este ceva neobisnuit sa fii oprit si intervievat. Când am ajuns acolo toti erau liberi, dar dintre ei unul ne-a facut repede semn să mergem la el. Ne-a luat pasapoartele, s-a uitat la noi, ne-a pus stampilele si doar atât a spus: “Să nu te intorci inapoi cu vizele astea,  că expiră! Să îți iei altele“. Am spus multumesc si am plecat. Lânga noi o buna prietena din Romania, Nicoleta, ea insă a fost oprită si aproape 15 minute i s-au pus intrebari, dar in cele din urmă a fost lăsată să continue drumul. Cine a fost acel om nu stiu, părea a fi din zona de nord-est, dar ce stiu a fost că Dumnezeu l-a trimis!

* 

Din nou la școală – Odata cu luna septembrie a inceput si scoala Emmei, de data aceasta in mod oficial. Si chiar daca este scoala acasa, nu inseamna mai putin efort, ci poate unul dublu pentru ca si Luiza este implicata. Oricum Emma este incantata de tot si cel putin acum la inceput se cam plictiseste la matematica pentru ca stie deja mult mai mult, dar invatam la engleza pentru ca totul este in engleza… si odata cu ea invatam si noi anumite lucruri, ceea ce nu este rau deloc.

Ne grabim insa sa acoperim cat mai mult pentru ca urmeaza doua trei luni cand vom fi mult plecati si asta va afecta desigur si programul ei. De mare folos însă ne-ar fi suportul in rugaciune, pe care il percepem ca aerul – nu-l vedem, dar nu putem trăi fara el.

Dar nu numai Emma incepe scoala. Acum aproape o luna am inceput si eu alaturi de ceilalti lideri din echipa nationala, un program de master in ONG Management la o universitate crestina unde am cunoscut deja crestini de top din mediul academic si din media. A fost o placere sa particip la cursurile organizate in Bangalore si mai mult decat atat imi amintesc cand coordonatorul acestui program a venit la noi si ne-a spus ca este foarte interesat sa analizeze YWAM pentru ca “voi depindeti atat de mult de Dumnezeu, ca nu va pot numi nici macar organizatie, sunteti un model pe care nu l-am intalnit pana acum.” El a zambit, dar si noi pentru ca intelegeam ceea ce spunea, dar nu stim cum am putea explica.

Oricum trecand la un alt aspect, este un volum de munca mare care se adauga altui volum de munca unde cu greu fac fata daca ma uit la timp, asa ca trebuie sa existe unele ajustari in program pentru a face loc orelor de studiu in acest sens si stiu ca este doar harul lui Dumnezeu care ma poate ajuta sa termin, mai ales ca viza reprezinta un alt obstacol major in acesta privinta. 

*

Perioada urmatoare – In perioada la care fac referire mai sus am avut multe intalniri cu lideri in Kolkata sau alte locatii si fiecare dintre ele au de obicei scopul de a investi in echipele de conducere, de a-i ajuta sa proceseze sau contureze planuri de viitor, dar si probleme personale.

Oricum in perioada urmatoare vor avea loc alte patru intalniri pentru care as dori sa ma sustineti in rugaciune:

16 septembrie – Kolkata – Intalnire cu Echipa de Lideri YWAM Kolkata – planificari pentru urmatorii ani.

20-21 septembrie – Patna – Intalnire cu echipa din Patna si Bodhgaya – analizam impreuna ceea ce Dumnezeu ne-a vorbit in ultimii ani si cum acest lucru se va reflecta in viitor.

25-26 septembrie – Durgapur – Intalnire cu echipa de conducere din Estul Indiei (EILT).

27-29 septembrie – Durgapur – Forumul Liderilor din Estul Indiei (EILF) – o intalnire cu toti liderii de echipe YWAM din Estul Indiei – o prima intalnire in care cautam sa analizam impreuna schimbarile care vor avea loc in YWAM in perioada urmatoare si schimbarea de structura care sa ne ajute sa raspundem si mai mult nevoilor si chemarii lui Dumnezeu.

Stiu ca poate multi nu inteleg multe din denumirile de mai sus, insa vreau sa spun doar ca ele sunt intalniri extrem de importante si solicita multa pregatire din partea mea ca si coordonator. Astfel că nevoia de sustinere este foarte mare!

Incheind aceste relatari, scurte dar destul de multe ca diversitate, as dori sa va reamintesc ca “un cuvant spus la vremea potrivita, este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint” asa ca nu pregetati sa comunicati cu noi, ba chiar va rog sa o faceti!

De asemenea faptul ca nu ati abandonat cursa si ati ramas statornici in acordarea suportului spiritual si material, inseamna foarte foarte mult pentru noi. Uneori nu stiu cum sa multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare, dar stiu ca El stie cum sa rasplateasca fiecaruia. Imi doresc ca vestile bune de aici dar si incercarile lucrarii sa ne aduca si mai aproape unii de altii pentru ca impreuna sa putem celebra credinciosia Lui in fiecare situatie.

Dumnezeu să vă binecuvanteze, frații nostri!

Marian si Luiza, împreuna cu fetițele Emma si Irina 

_____________________________

Sursa: INFOmisionar iulie -septembrie 2013/ NR.120