Numeri 22:22-41

Balaam şi-a înşeuat măgarul şi a pornit cu inima uşoară, făcându-şi socoteli cu pri­vire la „răspla­ta nedreptăţii“ (2 Petru 2.15). Înain­tea Dom­nului însă, calea lui era „spre prăpăd“ (v.32).

I. Ba­laam pretin­dea că-L ascul­tă pe Dum­nezeu, dar, în rea­litate, era „atras şi ademenit de propria lui poftă“ (Iacov 1.14). Domnul vrea să-l facă să în­ţe­lea­gă, vorbindu-i în chip mira­culos prin gura mă­gă­riţei sale (2 Petru 2.16). Trudă în zadar! Nici aceasta n-are efect asupra lui. Apoi însuşi Îngerul i se arată şi-l previne. Mai ne­bun şi mai orb decât măgarul său, Balaam se încă­pă­ţâ­nează, iar Dom­nul îl lasă să meargă …

Oare nu Se ridică Dum­ne­zeu şi în calea voin­ţei noastre pen­tru a ne opri? El ne pune în cale piedici care ne vorbesc din partea Sa, dacă ştim să le ascultăm. În tot atâtea ocazii să ne între­băm dacă nu cumva Domnul Se opune realizării unui plan…