Nelu PĂȘCUȚ – pastor în California (San Ramon), a fost primul dintre vorbitori care a conferențiat pe  tema convenției –   «IATĂ EU STAU LA UȘĂ ȘI BAT»

„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” – Apoc 3:20

UȘA HARULUI PENTRU TINE

Cuvântul Domnului Isus este în întregime plin de putere și viață. Adevăr și lumină. În pasajul din Apocalipsa, Domnul se adresează în mod special liderului bisericii, dar, totodată, și  fiecărui creștin din biserică. El așteaptă din partea noastră un răspuns. E cineva care aude? E cineva care reacționează? E cineva acolo? Mai e cineva pe care să-l intereseze ce spun Eu?

Omul caută să se „protejeze” de ce este în afara sa. Nimeni și nimic nu-i intră în inimă, în gândurile și sentimentele lui fără voia sa. Își face o carapace de protecție, mai subțire sau mai groasă, dar rezistentă… greu penetrabilă. Și, din cauza vieții „sale” pline de sine, cu timpul L-a uitat pe Domnul afară. Iar Domnul e cel mai delicat dintre toți, El lasă fiecăruia libertatea de conștiință de-a primi sau respinge ceea ce consideră el de cuviință.

Dar, cum spune cuvântul sfânt:”fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1). Domnul nu ne-a părăsit.  El nu i-a abandonat pe cei pentru care Și-a dat viața ca răscumpărare la Golgota. A făcut totul pentru mireasa Sa și continuă s-o facă.

În această Scrisoare (către biserica din Laodiceea), El o spune direct: M-ați lăsat pe dinafară! Eu, prietenul și fratele vostru, Domnul, am rămas afară. Și stau la ușă și bat. Răbdător. Eu, Păstorul cel Bun, sunt afară. Știu ce gândiți, știu ce faceți. Dar știu și că despărțiți de Mine nu puteți face nimic. De aceea Eu stau la ușă. Bat, răbdător. Încetișor. Sunt … aici!

Ați ajuns de nu vă mai pasă de viața adevărată, de viața cu Dumnezeu. Credeți că v-ați îmbogățit (lăsându-Mă afară), dar nu e așa, ați sărăcit, sunteți nenorociți. Însă Eu stau și rămân aproape de voi. Sunt la ușă. Și bat. Dar nu aude nimeni? Mă aștept ca tu…scumpul Meu să auzi, să-Mi deschizi…

Ce se întâmplă când deschizi UȘA?

O, când deschizi ușa inimii, pentru Domnul, se petrece ceva extraordinar. Cel ce bate la ușă dintro-dată se transformă în UȘA MEA de care am atâta nevoie. Poți să înțelegi că erai un om fără ușă? Erai ca o casă fără ușă. Toate sunt importante la o casă, dar nimic nu poate juca rolul ei. Ușa schimbă totul, ea dă farmec vieții. Dacă până atunci poate îți imaginai că faci ce vrei, ce-ți place, te înșelai…Era un du-te vino necontrolat, în viața ta intra și ieșea fără opreliști orice. Un haos greu de rezolvat, dificil de stăpânit; și asta te obosea și te necăjea peste măsură.

Ușa aduce farmec și echilibru, chiar hrana și pacea de care aveai nevoie: „…voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”

Ușa – nouă stare – ne „vorbeste”. Și înțelegem cât de neîmpliniți am fi fără ea; indică marele gol,  neantul din noi. Cel care bate la ușa inimii (dacă auzi și dacă deschizi) îți devine ușă, ție. Ea te separă de lume, devii cu adevărat o casă…în care poți locui (trăi), altfel nu poți reține ceea ce ai nevoie, temperatura optimă vieții, nu te poți separa de  gălăgia și praful și gunoaiele lumii care te vor copleși. Întru-un cuvânt, ușa te separă de lume. Prin ea vezi, primești, te separi.

Când înțelegi, când auzi, când dorești, asta o faci prin credință. Atunci te inundă lumina, adevărul, separarea. Se face schimbul. Prin credință. Mă schimb… intru și ies… la pășune…după glasul Domnului, atunci îl aud, nu mai merg după altul. Dacă mai înainte fusesem viu față de păcat, ușa mă ajută să pot să mă socotesc mort față de păcat; să fiu viu pentru neprihănire.

Ușa asigură credinciosului o mare protecție: „Voi sunteti păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperita in vremurile de apoi!” (1Pet.1:5)

Ușa stă între mine și altceva

Ce am fi noi fără ușă, fără această protecție? Isus e ușa dintre noi. Dintre noi, unul cu altul și orice altceva. Ce mare adevăr și ce mare har. Prin El văd și vorbesc altfel. Prin ușă primesc binecuvântările, protecția, separarea de lume și de tot ce e rău. Prin ușă, prin Isus Hristos, pot să am intermedierea unor relații normale unui creștin, având împreună  „o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând”.

(Consemnare adaptată: George Danciu)