În poza aceasta e nepoțelul meu, uitați-vă cum a prins degetul medicului cu mânuța lui. Pare că luptă pentru propria viața cu o foame incredinilă de a trăi. Oare cum luptă cu viața copilașii care nu mai apucă să iasă din burtică, care acolo în căldura și în pântecul mamei, în timp ce sunt hrăniți din sângele mamei, ajung să fie ciopârțiți de cleștii pe care tocmai mămicile i-au permis să le sfâșie copiii?

Sunt convins că dacă acel copil ciopârțit ar putea vorbi nu ar declara niciodată că mama lui a fost de față, că nu ar fi încuviințat una ca asta. Dacă copilul ucis ar putea vorbi, cu siguranță și-ar lua la revedere de la mama, neștiind că a fost vândut morții tocmai de mama lui, cu un “sărut” mișelesc precum al lui Iuda, “sărutul cleștilor reci” dar sterili pentru a le proteja mama nu și pruncul. Continue reading “Tony Berbece: Lăsați-i să trăiască…” →