Nu am să uit niciodată ziua asta, m-am trezit din somn auzind-o pe mama plângând, am urcat alergând scările și mi-a zis: “Miriam, tata nu mai este”. Nu cred că există cuvinte să explice ce sentimente avem acum dar un lucru e sigur, că tata e acum cu Dumnezeu.

In ultimul an tata a alergat tot mai mult, parcă a simțit că trebuie să vestească tot mai mult Evanghelia, venea acasă și spunea doar atât: sunt obosit, am obosit !

In ultimele luni ne-am adunat mai mult ca altădată in familie, am avut seri de rugăciune, am cântat “vreau lângă Dumnezeu sa fiu mereu” și ne spunea:”Fetelor, tare mă bucur să vă am lângă mine!” Continue reading “Miriam Huțan: “Tata nu mai este” (Viorel Candrianu)” →