Eseu 4 

Sincer?
Mă disperă și pe mine ca mascul (ca încă nu pot zice bărbat) să văd o adunătură mare de fătălăi în jurul meu care se consideră bărbați. Mă plimb pe stradă și îi surprind cum se holbează după „inima” fetei. Vezi în ochii lor cum pofta depășește cu mult voința. Le simți dorința de a căuta trupuri și nu persoane. Fac din trupurile lor idoli. Își adună titluri să le pună doar pe mici morminte în mari cimitire. Au bani, femei și mașini (în mod special BeMWeruri). Deci sunt bărbați.
Mi se face scârbă. Continue reading “Eseul 4 – Despre a fi bărbat în secolul XXI” →