În secolul 21, biserica evanghelică este invadată de muzica rock contemporană.

De aceea, deloc întâmplător,   sunt multe voci,  autori de eseuri, care prezintă realitatea închinării cu  muzica contempoană de factură rock (soft rock, pop rock, country rock și diferite stiluri de jazz.).

Și cartea ÎNCHINAREA PRIN MUZICĂ CONTEMPORANĂ, un eseu mai amplu,   scris de  Andrei Croitoru, semnalează  adevăruri și   pericole în folosirea în serviciul de închinare a  muzicii rock.  

Am selectat trei paragrafe din această carte pentru trezirea interesului cititorilor pentru a citi acest eseu interesant  și foarte util pentru creștini și biserică.

———

 Toate serviciile de închinare ar trebui desfășurate în așa fel încât să atragă atenția nu asupra omului, ci asupra gloriei lui Dumnezeu; fiindcă El este gelos pentru onoarea Sa, și e perfect îndreptățit să n-o împartă cu nimeni.[…]

Teologia cântecelor contemporane este antropocentrică, pentru că ele, de cele mai multe ori, vorbesc mai mult despre sentimente, emoții și stări legate de oameni și nu despre Domnul –referințele la El fiind vagi. Dacă am scoate din muzica creștină contemporană toate pronumele personale de persoana întâi și a doua, nu ar rămâne altceva decât un murmur ambiguu. […]

 Scriitori seculari au descris ritmul rock ca fiind „incitant”, „senzual”, „sexual”, „hipnotic”, „implacabil”, și „interzis minorilor”, fiindcă ritmul alert și pulsatoriu creează senzualitate, nu veselie; în schimb, starea de veselie este creată de gamele majore, tempo lent și o armonie netensionată. […]

——–

Cartea o găsiți aici, dar și  aici, alături de alte cărți, gratuite online pentru citire.