UCENICUL
A fi născut din nou înseamnă a deveni ucenic al Lui Isus Hristos, adică cel care învață de la Isus Hristos și trebuie să-l urmeze în tot ce face.
Ajunge ucenicului să fie că învățătorul lui, și robului să fie că domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe cei din casă Lui? [Matei 10:25]
In ziua de azi avem numele ce „crestini”,”protestanti”,”pocaiti” sau tot felul de denumiri de denominatii, culte si secte care decalra ca sunt crestini, adica urmeaza pe Hristos. Cuvantul de „crestin” este derivat de la cuvantul „Christos” (Hristos) care indica o grupare de oameni care sunt cei care sunt ai Lui Hristos. Unde vedem aceste termen prima data in Biblie?
Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca sa caute pe Saul; si, cand l-a gasit, l-a adus la Antiohia. Un an intreg au luat parte la adunarile bisericii si au invatat pe multi oameni. Pentru intaia data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia. [Faptele Apostolilor 11:25, 26]
Conform acestor versete, vedem titlul de „crestin” provenit din exteriorul Bisericii, ca o porecla data ucenicilor Lui Isus Hristos. Astfel termenul de „ucenici” a inceput sa se piarda in favoarea termenului „crestini”.

• Creștinul este ucenic – ce este și ce face un ucenic
Dacă un creștin este de fapt un ucenic atunci lucrurile trebuie clarificate în privința a ceea ce este și face un ucenic autentic. După cum am spus mai sus a crede în Isus înseamnă a ascultă pe Isus, deci a crede în Isus înseamnă a fi un ucenic al Lui, unul care face ceea ce a spus și făcut Învățătorul și Stăpânul Lui. Aceste indicații le avem în însuși Cuvintele Lui Isus Hristos spuse primilor ucenici ai Lui.
Aici trebuie făcută distincția între cei doisprezece apostoli ai Lui și ceilalți ucenici. Cei doisprezece erau și ucenici, dar erau și apostoli. Nu toți ucenicii erau apostoli dar toți apostoli erau în primul rând ucenici. A fi ucenic înseamnă a fi născut din nou și a urmă pe Isus Hristos. A învață de la El și a fi călăuzit de Duhul Lui. Isus a avut mai mult de doisprezece ucenici cât timp a fost pe Pământ dar nu a ales mai mult de doisprezece apostoli în timpul prezenței Lui fizice.
Când s-a făcut ziua, a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, și anume: pe Simon, pe care l-a numit și Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit zelotul; pe Iuda, fiul lui Iacov; și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
S-a coborât împreună cu ei și S-a oprit într-un podiș unde se aflau mulți ucenici de ai Lui și o mare mulțime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe lângă marea Tirului și a Sidonului că să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. [Luca 6:13-17]

Prin urmare în Evanghelia lui Luca vedem distincția făcută între ucenic și apostol. Această diferențiere este importantă de observat pentru a înțelege ce este și ce spune Isus despre ucenicii lui că pot și trebuie să facă și că acele lucruri nu sunt niște indicii către cei doisprezece apostoli ci către toți cei ce doresc să-l urmeze pe Isus Hristos, adică către toți ucenicii Lui.
În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, și ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, că să-i aibă cu Sine și să-i trimită să propovăduiască. [Marcu 3:14]
Observăm aici un alt detaliu legat de același eveniment. Marcu ne spune că acești doisprezece ucenici, care au devenit apostoli, prin alegerea Lui Isus, urmau să fie tot timpul cu El, urmându-l de aproape și lucrând împreună cu ei, nu fiind doar Învățătorul lor. Aceștia urmau să observe tot stilul Lui de viață și să trăiască împreună cu El.
După învierea Lui Isus vedem că dă celor unsprezece (Iuda nu mai era printre ei) ceea ce urmează a fi denumit „Marea trimitere” unde elaborează misiunea lor după plecarea Lui.
Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis:
“Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.
Duceți-va și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele (Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh}. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Amin. [Matei 28:18-20]

• Ucenicul urmează pe Isus – puterea ucenicului
Prin urmare, misiunea este de a face ucenici, nu apostoli. Acești ucenici vor fi cei ce trebuie să învețe și să păzească tot ceea ce Isus a învățat pe cei unsprezece să facă și tot ce le-a poruncit. Ucenicii se fac de către oameni, dar alegerile le face Dumnezeu.
Apoi le-a zis: “Duceți-va în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.
Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mâna șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vatămă; își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” [Marcu 16:15-18]
Putem astfel înțelege că cei ce cred Evanghelia devin ucenici, iar acești ucenici vor avea anumite semne (distincții) care aceștia vor putea fi capabili să le facă în Numele Lui Isus Hristos. Această promisiune o vedem din nou când spune în Evanghelia lui Ioan:
Adevărat, adevărat va spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; [Ioan 14:12]
Se poate observă accentul pus pe expresia „cine crede”, indicând faptul că orice om care crede în Isus Hristos și decide să acționeze conform credinței care declara că a o are, devenind astfel un ucenic are posibilitatea și capacitatea a face acele lucrări care Isus spune că le va face. Aceste lucrări sunt cele pe care El le-a făcut și pe care primii Lui ucenici și apostoli le-au făcut.
Că să întărim acest subiect și mai mult și să arătăm asta chiar în timpul în care Isus a fost pe Pământ putem analiză următoarele versete Biblice:
După aceea Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea să treacă El. [Luca 10:1]
Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie și au zis: “Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău.” [Luca 10:17]
Deci această alegere este distinctă față de prima alegere a celor doisprezece.
Evident numărul lor nu este întâmplător, nici cel de doisprezece și nici cel de șaptezeci. Cei doisprezece reprezentând cele doisprezece seminții ale lui Israel iar cei șaptezeci reprezentând cele șaptezeci de națiuni enumerate în Geneza care sunt strămoșii tuturor națiunilor (sau grupărilor de oameni) de pe Pământ, indicând că Evanghelia trebuie să meargă prima data la Israel (cei doisprezece) apoi, după cum spune Isus în toată lumea.
Se poate observa că aceeași Putere și trimitere este dată celor șaptezeci de ucenici, care este specificat că sunt ucenici și nu apostoli. Acest lucru îl putem observa cel mai evident în Faptele Apostolilor, la începutul răspândirii Evangheliei în Iudeea din Ierusalim după Coborârea Duhului Sfânt la Cincizecime, moment în care Biserica Lui Hristos își are începutul.

(Lazăr Andrei, https://www.youtube.com/c/LazarAndrei-VNI)