“Chemaţi-L câtă vreme este aproape.”

(Isaia, 55.6)

.

Conștient de realitatea în care trăim, de un timp folosesc tot mai des această expresie care ne îndeamnă la meditare: “Nu știm cu cine nu vom mai avea ocazia să mai vorbim sau să-i strângem mâna” sau cu aceste cuvinte  “Nu știm cine cu cine  vorbește pentru ultima dată“. Căci nu este zi în care să nu primim vestea că a mai plecat cineva în veșnicie. Azi de dimineață am aflat că un tânăr român în vârstă de numai 42 de ani a murit în somn, în timp ce se odihnea ancorat în Singapore  pe Vasul pe care lucra ca inginer, departe de familia din România. Vestea e cutremurătoare, pentru cei din familie și pentru cei care l-au cunoscut.

Înțeleptul Solomon  spune că: “Toate își au vremea lor și fiecare lucru își are ceasul lui.  Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; …căutarea îşi are vremea ei…tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei… războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul, 3.1-8)

.

Acum este vremea să-l căutăm pe Domnul Isus!

Omul, oricare ar fi el,  trebuie să fie conștient de un singur lucru: Acum este vremea să-l caute pe Domnul Isus, acum,  câtă vreme mai este pe această cale a vieții, căci după trecerea ei nu mai poate face nimic. Ce avem de făcut, trebuie să facem acum, fiecare om,  cum își așterne așa va dormi, așa își va petrece veșnicia de dincolo. Nimeni nu-l va duce cu forța acolo sau dincolo, după cum a dorit și cum și-a rezolvat singur, fiecare în dreptul său. Dumnezeu l-a creat pe om liber, nu pot ceilalți să îndrepte altfel lucrurile decât cum și le-a reglementat el, între el și Dumnezeu (prin Domnul Isus Hristos, Singurul Mijlocitor).

Se spune  că Hugo Chavez,  președintele Venezulei, care a murit de cancer la 58 de ani, în aceste zile, ar fi strigat către cei de lângă el, care-l puteau  auzi: “Nu mă lasați să mor!” Dar nimeni n-a putut face nimic să-i mai prelungească viața. Numai Dumnezeu (Dătătorul și creatorul vieții) mai poate zice inimii să mai bată în continuare, căci în El avem viața, mișcarea și ființa – suntem din neamul Lui. (Fapte, 17.28)

Astăzi în Statele Unite s-a trecut la ora de vară. Îmi puneam întrebarea “se întunecă mai repede sau mai târziu?” Pentru Chavez s-a întunecat totul rapid, mult prea rapid. Și nu a mai putut face nimic, a dorit să nu moară, însă nici medicii și nici cei apropiați nu au mai avut cum să-l ajute.

Tot astăzi un  evanghelist  american de la The Gideons International  (din Hickory, NC) a povestit despre un copil din statul Tennessee care trăia într-un sat unde localnicii lucrau într-o Mină de Extracție a Cărbunelui. Acel băiat de clasa a V-a s-a îmbolnăvit grav, chinuit de un virus și încet-încet aparatul locomotor devenise tot mai neputincios, paralizându-i activitatea. Nu i-a mai rămas decât pasiunea lui de a citi. Medicii nu i-au mai dat decât un timp limitat de trăit.  În acea zonă a Statelor Unite ale Americii a ajuns Societatea GIDEONS care  împărțea elevilor în școli Biblia și Noul Testament.  Așa se face că a primit și el o Biblie, pe care o citea cu mare interes mai tot timpul. A ajuns s-o citească de mai multe ori, căci era nedespărțit de Biblia lui. Mama, când mergea la cumpărături,  îl ducea cu ea în cărucior, iar băiatul căuta  prezența oamenilor de-a le vorbi despre  “al meu Isus, din  Biblie“. Mamei nu-i făcea plăcere și se rușina de Biblie, de aceea dorea să meargă fără el sau cel puțin să  fie  singură la Casa de achitat, să evite mărturia băiatului. Dar deseori se întâmpla câte ceva,  ba se defecta aparatul de la Casă, iar  lumea se aduna și  băiatull vorbea despre “al lui Isus”, ba se întâmplau altele, când băiatul avea ocazia să vorbească despre Isus și Biblie.

Într-o ultimă seară tatăl îl așeză pe băiat în pat, pentru culcare, și-și plânge neputința  de a-l ajuta mai mult. Însă, băiatul plin de credință, e cel care îl încurajează pe celălalt: “Tată, dar eu am tot ce-mi doresc; și tot ce-mi poate oferi lumea aceasta.”

În acea noapte, băiatul a murit, dar era cu inima împăcată deoarece îl avea în ea pe Isus, al lui prieten drag. Glorie Domnului!

Evanghelistul povestea că  în urma mărturiei băiatului, despre cum i-a schimbat și i-a împlinit viața Isus și Biblia, 36 de persoane din familiea lui au iubit mai apoi Biblia și s-au întâlnit cu Isus Hristos care le-a schimbat și le-a împlinit viața și lor. Glorie Domnului!

“Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”  (Matei, 4.4)

Pâinea cuvântului lui Dumnezeu, acea Pâine a vieții care este Isus,  aduce viață și  schimbare  în credincios, aduce satisfacție,  sațietate și împlinire, căci omul este împăcat cu Dumnezeu și este gata de a pleca în veșnicia pregătită de Dumnezeu.

Credința și ascultarea de Dumnezeu,  vin în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea, scump cititor, prețuiește Evanghelia, fii ca și apostolul Pavel care le scria creștinilor din Roma:

“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Epistola căre Romani, 1.16-17)