Tags

, , , , , , , , , , , , , , ,

George Danciu

Este un lucru rău pe care l-am văzut sub soare, și care se întâlnește des între oameni                         ECLESIASTUL, 6.1

 .

NIMIC NOU SUB SOARE

.

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.EFESENI, 5.20

Prin El să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.  EVREI, 13.15

Copilul nu poate să se descurce singur, de aceea este ajutat de cei mari, părinți, prieteni, educatori. Când am fost în clasa primară învățătoarea mi-a purtat mâna în care țineam creionul, ca să învăț corect să aștern pe hârtie primele bastonașe sau litere (multora li s-a întâmplat la grădiniță sau acasă, de timpuriu).

Educația sănătoasă începe cu cei șapte ani de acasă. Acel timp e fundamental pentru oricine, și nu contează așa de mult că sunt șapte, șase sau cinci ani, nu asta e problema deoarece, practic, învățătura din familie continuă încă mult timp, cu diversificarea, fixarea și consolidarea educației copilului, și al viitorului adolescent.

***

Întotdeauna au fost puțini „educatorii” cu o valoare morală ireproșabilă, dar parcă în acest timp sunt și mai rar oamenii de la care poți învăța etica și morala desăvârșită. Cine poate pretinde un astfel de rol cu deplină seriozitate și responsabilitate, înafară Domnului Isus?

De ce? Chiar și pentru simplul și marele motiv că toți au păcatuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Nu este nici măcar unul care să facă binele, nici unul măcar. Toți suntem în situația de a nu putea da cu piatra, în cei vinovați și păcatoși, noi înșine fiind unul dintre cei care am încălcat legea, și nu putem decât să tragem un semnal de alarmă, a indica spre soluțiile care sunt aduse de Hristos Domnul și sunt depozitate în Biblie (VT și NT).

El a venit din Împărăția Tatălui ca să împlinească tot ce trebuie pentru ca noi să putem ajunge la Tatăl.

Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan, 14.6)

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.(Matei, 11.29)

***

Cu mulți ani în urmă în regiunea de nord a Spaniei trăia un rege cu frica lui Dumnezeu. Cu uimire regele observă că fiii nobililor de la curte nu mai mulțumesc lui Dumnezeu la masă. Și, pentru a le da o lecție, într-o zi regele chemă pe acești fii să prânzească cu el. Aducându-se bucatele gustoase la masă, fiii nobililor procedară ca de obicei: se aruncară care mai de care asupra mâncărurilor alese, ca lăcustele asupra ogoarelor. 

Deodată ușa camerei unde se aflau ei împreună cu regele, se deschise, și spre marea lor surprindere intră un om îmbrăcat în haine mrdare. Omul se puse la masă între ei și fără să zică ceva începu să mănânce cu multă lăcomie. Fiii nobililor se opriră din mâncat și priveau spre rege așteptând ca omul neinvitat să fie dat afară. Regele însă nu spunea nimic, văzându-și mai departe de mâncare. Cerșetorul mâncă bine de prin toate farfuriile din jurul său, bău ce găsi prin pahare, ghiftuit, se șterse la gură cu mâneca de la haină și fără să zică o vorbă părăsi camera trântind ușa după sine.

Toți fiii nobililor nu știau ce să zică. Cu toții priveau spre rege, așteptând vreo explicație, care însă întârzia să vină.

- Ce om obraznic, ziseră fiii nibililor într-un glas. Cine poate suferi o asemenea obrăznicie?

- Așa? zise regele. Nu vă place lucrul acesta? Acest cerșetor se aseamănă cu voi. Precum a venit cerșetorul la masă și s-a pus fără nici o sfială între voi, iar apoi a plecat fără să mulțumească cuiva, tot astfel faceți și voi. Vă puneți la masă fără ca să-i mulțumiți lui Dumnezeu pentru bunătățile ce ni le dă El în fiecare zi. Și apoi vă apucați cu lăcomie de mâncare uitând cu totul de bunul nostru Dumnezeu. Luați învățătură din această comportare rea a cerșetorului și nu vă purtați ca el!

Lipsa de mulțumire față de Dumnezeu – iată un rău între oameni!

Rugăciunea de mulțumire înaintea mesei este mai mult decât un obicei; ea este o necesitate la care ne îndeamnă Dumnezeu prin Cuvântul Său. Este un lucru bun, mulțumirea la masă, sau este numai o tradiție? Să nu facem din obiceiurile bune o tradiție! În trecut, în multe familii era obișnuința ca înainte de masă să se mulțumească lui Dumnezeu (precum și la încheierea unei zile, a unei lucrări, în rezolvarea unei probleme sau chestiuni, mai mari sau mai mici, pentru orice izbândă).

Oamenii zilelor noastre gândesc (greșit) că ceea ce au pe masă este rodul muncii lor și că nu trebuie să mulțumească nimănui. Ei uită că Dumnezeu le dă sănătate și putere de muncă și că El lasă să crească tot ce ajunge pe masă.

Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A lui să fie slava în veci! Amin. Romani, 11.36

*

NOTĂ: Text adaptat din Sămânța bună – GBV, Germany, www.gbv-dillenburg.de GBV România, contact@gbv.ro

About these ads