Tags

, , , , , , , , , , , , ,

George Danciu

Text adaptat după predica pastorului Nelu Urs  – Hickory, NC – 13 Mai 2012

Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.LUCA, 17.32

Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

                                                                                       MATEI, 15.28

NEVOIA DE MODELE

Oamenii își aleg diferite modele, dintre oamenii cunoscuți și care le-au atras privirea și s-au și bucurat de aprecierea lor, în  funcție de ceea ce au văzut sau ceea ce cred despre ele. Modelele, ipotetice sau nu, pot fi persoane publice, din artă  sau din sport, din sfera politică sau din mass-media, din mediul lor de instruire sau din societatea din care fac parte.

Însă, acum să supunem observării și analizei două mame celebre, femei din popoare diferite, dar care ne-au rămas ilustrate de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Biblia, pentru lucrurile extraordinare pe care le-au făcut. Să le observăm în paralel, să vedem prin ce contrastează ele. Să vedem cum s-a putut întâmpla ca cineva să aibă toate premisele să-și atingă scopul vieții, și să n-o facă, iar altei persoane să-i stea toate lucrurile împotrivă, dar să reușească.

Nevasta lui Lot și Femeea cananeancă

1. Starea acestor mame, înainte de  a-L întâlni pe Domnul într-un mod decisiv

Există o dorință fierbinte pe care a pus-o Dumnezeu în fiecare femeie: aceea de a fi mamă. În mod natural, orice femeie are un extraordinar simț matern pe care Dumnezeu a hotărât să-l așeze în inima fiecărei mame.

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” (Isaia, 49.15-16)

Dumnezeu însă, nu ne uită, dar vedem că în zilele noastre sunt multe mame care nu doar că uită de copilul ei, dar nu-l iubește, nu-l hrănește și nu-l îngrijește și, sunt multe cazuri de  mame care-și ucid copiii! S-a denaturat mult natura umană, păcatul moștenit, dar  și întunerecul și păcatele în care trăiesc le-a degradat în asemenea măsură încât deseori omul își trădează condiția pentru care a fost creat de Dumnezeu.

(.) Pentru a ne putea apropia de femeia cananeancă, să vedem mai întâi, cine erau canaaniții? Erau  poporul din tara Canaan (promisă lui Avraam si urmașilor săi), iar Dumnezeu le zisese că trebuie să-i nimicească pe toți, însă Israel n-a făcut aceasta, din care cauză, în timp, au avut  mult de suferit din cauza lor. În Matei 15:21-28, apostolul  Matei descrie o familie care (într-un fel) nici nu trebuia  cel puțin să existe (o femeie și fiica ei, bolnavă, stăpânită de un demon). Femeia era din părţile Tirului şi ale Sidonului. Dintr-un mediu cumva obscur, poate chiar mai de jos decât samaritenii. Nimeni n-am dori, la prima vedere – să fim rude cu acești oameni, nici vorbă să ne dorim să-i avem de exemplu pentru viața noastră.

Dar Isus, după ce a vorbit cu fariseii despre datina bătrânilor, despre ce anume îl spurcă pe om (ceea ce le iese din gura și din inima lor: gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele) a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

În acele momente, Isus face un pas mare, plecând de lângă cei „sfinți” - farisei și cărturari -, ajungând aproape de nevoile celor cu faimă rea din acel ținut.

(..) Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot. (Luca, 17.32), e atenționarea făcută de  Domnul Isus. Deci e foarte important să ne aducem aminte de nevasta lui Lot. Avraam plecase împreună cu Lot în țara Canaan, deci și nevasta lui Lot (Geneza, 12). Ea avusese parte de ceea ce marea parte a generației ei nu avusese: de oameni care nu doar că îl cunoșteau pe Dumnezeu, dar și umblau îndeaproape cu El (Avraam și, în parte, Lot) și a avut parte de revelații și descoperiri din partea Domnului. Atunci când Dumnezeu a dorit să nimicească Sodoma și Gomora, pentru că păcatele comise acolo erau nespus de mari, El a trimis acolo agenții Săi speciali, îngerii Lui, să-i scoată pe Lot și familia sa afară din cetate, deoarece acolo  Domnul va trimite foc și pucioasă. Nevasta lui Lot avea informațiile necesare despre cunoașterea lui Dumnezeu și ale planurilor Sale și a avut și un mare privilegiu să poată să umble în lumina călăuzirii lui Dumnezeu.

(.) Însă femeia cananeană a trăit și a crescut într-un mediu infect, întinat și bolnav, plin de întunerec spiritual și de lipsuri materiale.

Dar, cu toate acestea, ambele situații au ceva în comun: Domnul Isus sau îngerii Săi ajung și în acele locuri pline de istorie și învățăminte. Și aici ajungem și noi în situația de a ne pune o întrebare inevitabilă:

Câte ocazii de a îndrepta lucrurile și destinul însuși a avut parte fiecare dintre aceste două femei?

Nevasta lui Lot a avut multe oportunități de a alege pe deplin calea îngustă de a trăi în ascultare și părtășie cu Dumnezeu și a lăsa calea largă a lumii care duce la pierzare.

Pe de altă parte, femeia cananeancă nu a avut decât o singură ocazie, una singură, dar de care s-a ținut cu multă hotărâre. O, dacă ne-am veni cu toții în fire și am lua aminte la oportunități! Poate la rândul nostru, ni se va oferi doar o singură șansă, să nu scăpăm prilejul de a alege să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu care nu disprețuiește un duh zdrobit și o inimă smerită. Și să ne grăbim să-i mulțumim pentru tot binele care zilnic ni-l acordă (sănătate, hrană, soare, lumină, apă, viață…).

2. Atitudinea acestor mame, în situații excepționale

Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.

Fiica mea este muncită rău de un drac.Femeia avea într-adevăr o mare și extraordinară problemă. Ea n-avea cum să fie fericită. Când își vedea fetița în ce stare e, și inima ei  se chinuia groaznic. Se simțea cu inima frântă în două, pe când nevasta lui Lot s-a jucat mult timp cu harul lui Dumnezeu. Ea nu a luat în serios cuvântul Domnului. Probabil gândea sau zicea că sunt glume și exagerări de-ale pocăiților, pretențiile legii și poruncile lui Dumnezeu sunt prea de tot.

Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot, spune Domnul. Ea a avut multe oprtunități de a fi pe placul lui Dumnezeu. Domnul le spune tuturor: : “Fiți sfinți, căci Eu sunt Sfânt.” “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.”

Ea a avut ocazia să  învețe că Dumnezeu nu glumește, dar si ca cuvântul Său e adevărat, da, e da,  nu, e nu. Câte ocazii nu avusese ea să învețe că puterea lui Dumnezeu e mai mare și mai importantă decât orice bunăstare a lumii? Multe. A avut  ocazia să învețe că protecția și ocrotirea lui Dumnezeu e mai importantă decât orice altă securitate și siguranță oferită de mari bogății sau de un cont în bancă? Nenumărate ocazii, dar nu le-a acordat importanța cuvenită.

Însă această femeie canaanită, neînsemnată, comună celor mai mulți dintre oameni, ea are o singură ocazie „întâmplătoare”,  când Domnul Isus trece prin acele locuri ale Tirului și Sidonului. Într-un fel, probabil pentru această femeie fusese o mare surpriză să se afle în prezența lui Isus, pe de o parte. Dar pe de altă parte, Domnului  i se dusese peste tot vestea cum El merge din loc în loc propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și cum El vindeca poporul de orice boală și  de orice neputință. Și e cât se poate de probabil că pentru necazul și durerea ei, ea L-a căutat cu multă grijă și ardoare pe Domnul Isus. Ea știa multe despre Isus, deoarece vorbește și i se adresează ca un teolog de mâna întâi: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David!”

De ce? Cum? Dumnezeu a pus în om gândul veșniciei, în el e un gol care nu poate fi umplut decât de Duhul Sfânt.

Atunci când ești disperat, când nu mai ai nici o soluție, începi să-L cauți pe cel care are soluție la orice problemă și necaz. Ea L-a căutat pe Dumnezeu, cuvintele ei reflectă aceasta și a aprofundat bine chestiunea credinței de care tot auzise de la o vreme. A știut că nu poate găsi soluția la problema ei în altă parte decât la Dumnezeu și a insistat.

(..) Nevasta lui Lot s-a lăfăit în ocazii și a tratat harul lui Dumnezeu ca pe ceva ieftin, nu l-a prețuit la adevărata sa valoare. A tratat prezența lui Dumnezeu și a îngerilor cu ușurătate. Și, cum se spune, ocaziile (ratate) se răzbună.

Ce model am prefera, pe care dintre aceste mame o apreciem, pe aceea care se joacă cu oportunitățile lui Dumnezeu, cu șansele acordate una după alta, sau pe aceasta care a avut o singură ocazie de a sta în prezența Domnului și s-a ținut tare de ea și a luptat din răsputeri, ieșind victorioasă?

Sunt mulți astăzi care cred că cel mai bun lucru pentru copiii lor e să-i ducă în Sodoma sau Gomora și să primească o educație extraordinară și în ton cu lumea, iar peste ani rezultatele negative nu vor întârzia să apară. Vor avea poate bani și poziție, poate, dar viața spirituală le va fi o ruină.

Dacă azi în America, 50 % din populație alege că sunt îndreptățite căsătoriile homosexuale, la ce ne putem aștepta în continuare de la marile metropole culturale? Nevasta lui Lot a împărtășit întrutotul dorinețe soțului de a ajunge în câmpia mănoasă a „civilizației”, și a trăit în civilizațiela doi pași de homosexualii locului și a început să-i și placă acolo și încet-încet nu a mai auzit vocea Domnului care dorea să-i scoată de acolo la loc larg, la munte. Și, treptat-treptat, cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu, pentru ea, au început să-și piardă din relevanță! Însă „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei, 4.12). Iar Dumnezeu ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi (Psalm, 139).

Mă rog Domnului ca nici o mamă din cele care ascultă acum mesajul sau care îl citesc, să nu scape nici o oportunitate de a sta în prezența Domnului și a mijloci pentru durerile și necazurile și problemele familiei ei. Este și va fi întotdeauna cel mai bun lucru care îl poate face o femeie (soție sau/și mamă), dacă ia în serios menirea ei și Gloria și Sfințenia Domnului Dumnezeu, și când știe că Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A lui să fie slava în veci. Amin.

Cu durere trebuie să spun că astăzi sunt multe femei care își consumă din timpul ei, ba cu una, ba cu alta, fie cu treburile casei, fie la serialele TV sau în fața oglinzii aranjându-se și admirându-se, iar copiii rămân needucați. Sau și mai rău, în acești ani multe mame din România pleacă în Europa la muncă, iar copiii rămân nu doar fără o educație solidă, din familie, ci ei sunt pur si simplu terminați de dorul după mama și nu de puține ori se întâmplă adevărate tragedii în sufletul celor rămași acasă fără mama timp îndelungat. Și ceea ce câștigă la muncă în străinătate nu acoperă pierderile de morală,  de educație și de lipsă de părtășie și de dragoste de care sunt vitregite familiile lor.

(.) Însă, femeia canaanită știe prea bine care-i este durerea ei și cât de mare e! Și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac. Însă Domnul nu i-a răspuns nici un cuvânt. Ea însă a strigat insistent și nu s-a lăsat de Domnul. De această dată, surpriză: Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” Traducerea ortodoxă folosește un cuvânt și mai exact la ceea ce spun ucenicii: Elibereaz-o! Ce frumos când doi sau trei se unesc să ceară un lucru, dacă-l cer cu credință, după voia Lui Dumnezeu le va fi dat. Ucenicilor le-a păsat de durererea femeii, au simțit cu ea, s-au unit cu ea în rugămintea ei. Au înțeles cât de importantă e cererea ei, iar Domnul o poate elibera, căci pentru El toate lucrurile sunt cu putință. Ei au lăsat mândria și deminitatea la o parte și nu s-au mai considerat în tabere diferite, au uitat de toate (când strigă un nenorocit Domnul aude) și au văzut doar atât: femeia și fetița au nevoie de mila Domnului Isus și L-au rugat s-o vindece! Însă Domnul Isus își proclamă Evanghelia în așa fel ca să aducă roade. El îi spune femeii (și ucenicilor) că a venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel. Dar femeia e fermă pe poziție, smerită si credincioasa ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”

Domnul Isus nu cedează ușor, Evanghelia Sa nu e una ieftină, cum cred unii, și continuă s-o țină pe femeie încordată și foarte hotărâtă în cererea ei.  „Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!”

Însă femeia, întărită de durerea ei, nu s-a descurajat, ci dimpotrivă,  plină de curaj și dragoste de mamă, îi dă dreptate Domnului. Ea s-a smerit și mai mult, pentru binele casei ei, strigând și cerând unui evreu, în public, s-o ajute. Domnul lasă impresia că o respinge, cel puțin pentru moment.  Însă ea e foarte hotărâtă să nu-și abandoneze cauza nobilă, îmbrăcând tot mai mult haina smereniei, podoaba de mare preț în ochii Domnului (1 Petru, 3.3-5). Dacă aceste vorbe, își zice ea, cam grele, vin de la Tine, le primesc fără cârtire!

Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

3. Sfârșitul încercării (deznodământul)

Domnul, când i-a vazut staruinta si smerenia ei, exemplare, a cedat, aprecindu-i credinta, insistenta,  întâmpinând-o cu un oftat, ca o descatusare  pentru momentele de  încordare  prin care a trebuit s-o treaca pe napastuita femeie: „O, femeie..”, cuvinte si gesturi de mare compasiune, de deplina întelegere si afectiune, care, practic, le putem percepe ca pe o lauda:

Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinta ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela.

Un mare evanghelist, vorbind de o astfel de femeie, plina de credinta si de hotarâre,  ar fi spus: Dati-mi o asemenea femeie si voi schimba o natiune!

(.) Privim la aceasta femeie simpla, care porneste ca o persoana nongrata, cu un trecut obscur (mai ales în ovhii oamenilor), dar care într-o zi a avut sansa vietii si a fructificat-o din plin, obtinând aprecierea Domnului Isus!

Domnul prorocise ca pentru evrei, Împaratia lui Dumnezeu e la îndemâna, deoarece e poporul ales de El, ei au fagaduintele si din neamul lor sunt proorocii si Mesia, Mântuitorul, însa vor venii multi de la rasarit si de la apus si vor pune mâna pe împaratie, când vor da navala. Iar vamesii si prostituatele vor intra înaintea iudeilor în împaratie, caci acestia din urma vor accepta mai usor harul lui Dumnezeu, ca pe ceva de mare pret, cum si este. Glorie Domnului!

(..) În cetate, nevasta lui Lot îsi ducea viata ca o femeie respectabila, cu un sot care avea locul lui important la poarta cetatii si în economia societatii in care traia. Ce mai, ea era sotia unui om de vaza al acelui tinut. Ea avea planuri si vise pentru ea si familia ei. Dar Dumnezeu avea si El anumite gânduri si pretentii de la aceasta familie. El dorea sa-i izbaveasca din acel loc, dat spre nimicire cu foc si pucioasa din pricina faradelegilor locuitorilor.

Dintr-odata toate visele si planurile ei au cazut la pamânt, caci de la o vreme îsi cladise viata fara sa tina seama de voia Lui Dumnezeu, pe nisipurile miscatoare ale placerilor care izbesc ochii.

Desi ea începuse bine si ajunsese împreuna cu Lot si Avraam în Canaan, la chemarea lui Dumnezeu care avea un plan maret cu familia lui Avraam, Domnul venea acum cu judecata Sa asupra poporului din Sodoma si Gomora care traiau într-o imoralitate crasa.

Nimic nu este mai periculos decât un crestin lumesc, nepus deoparte de mersul lumii (Nu iubiti lumea si nici lucrurile din lume, suntem avertizati de apostolul Ioan). Dupa cum, la fel, nu este nimic mai periculos si nechibzuit decât o mama crestina lumeasca, formala, cu numele, dar nu si cu fapta si cu adevarul. Tocmai de asa ceva au nevoie copiii nostri, de o mama fireasca (nu duhovniceasca) pentru ca sa rateze startul împreuna cu Isus, în viata, si sa se alipeasca de placerile de-o clipa ale lumii acesteia în care traim. Asa a procedat sotia lui Lot, ea si-a maritat fetele bine, în lume, ginerii ei erau oameni importanti în Sodoma si Gomora, cu o cultura neduhovniceasca si care nu-i aduceau slava lui Dumnezeu.

Prin neascultarea ei, în care a persistat, si privind înapoi înspre placerile lumesti, care sunt judecate de Dumnezeu prin foc si pucioasa, nevasta lui Lot este imortalizata într-un stâlp de sare.

Ce ironie a sortii, Domnul zisese ucenicilor: Voi sunteti sarea pamântului si lumina lumii. Iar sotia lui Lot a ramas de pomina, dar în sens negativ, prefacuta fiind în sare, pentru vesnicie! Ea primeste acest semn peste veacuri, în timp ce femeia cananeana intra în galeria oamenilor credintei alaturi de acel sutas, dintre neamuri, care zisese Domnului: Zi doar un cuvânt si robul meu se va vindeca. Domnul a marturisit despre sutas, ca nici chiar în Israel n-a gasit o asemenea credinta. Iar femeii cananeene i s-a adresat asa: „O, femeie, mare este credinta ta; faca-ti-se cum voiesti.” Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela.

4. Pe care dintre ele ai dori s-o ai ca model?

Una dintre femei, nevasta lui Lot, s-a remarcat prin neascultare si superficialitate, prin atasamentul ei fata de lumea materiala si oamenii ei.

Însa, cea de a doua femeie, e o adevarata mama, care se evidentiaza prin caracter si fermitate, smerenie si credinta. Ea intra în istorie ca un model pentru cei care doresc sa aiba trecere înaintea Domnului si sunt plini de credinta.

Doamne Dumnezeule, Te rugam, binevoieste a ne binecuvânta casele noastre în asa fel încât despre sotiile si mamele noastre, despre surorile noastre în credinta, sa se spuna ca sunt smerite si credincioase! Glorie și mărire Domnului! Amin.

About these ads