Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

George Danciu

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Evanghelia MATEI, 6.33

Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. ”  1 Ioan, 3.8

.

Motivație și conștiință

Aproape în fiecare secundă în lume se produc accidente de circulație auto. E drept, cel mai adesea acestea sunt ușoare fără urmări importante, însă multe dintre ele sunt foarte grave implicând victime omenești.

În ce mă privește, am avut câteva evenimente de acest fel, toate ușoare. Unul sau două din cauza condițiilor speciale pe timp de iarnă, altele datorită neadaptării vitezei de circulație la condițiile de trafic, altele, din cauza lipsei unei vizibilități corespunzătoare spațiului de manevră.

Odată răul produs, nu mai ai nimic de făcut decât să suporți consecințele, iar pagubele sunt adesea irecuperabile (de timp, de ordin material sau spiritual).

Însă, atunci când pagubele sunt omenești, nu doar că nimic nu mai poate ajuta sau compensa pierderile produse, urmările dezastrului sunt de neconceput.

În astfel de cazuri, inima și sufletul ceui implicat e foarte mult încercată de un profund sentiment de neputință, de nimicnicie, de gol sufletesc, când parcă întreaga-i ființă strigă disperată către el însuși și către Cineva nevăzut (și, poate, chiar neidentificat) de la care așteaptă o minune imensă:

O, Doamne, cât de mult aș vrea să pot da timpul înapoi, să o iau de la capăt, să pot fi mai chibzuit și să evit această încercare nefastă și atât de dureroasă. Doamne, ai milă, ajută-mă!”

Fiecare om este lansat în acestă lume într-o călătorie (un timp limitat, măsurat în ani), cu vehiculul numit viață, în care dacă nu e suficient de vigilent și de chibzuit e foarte probabil, nu doar să  se accidenteze iremediabil, ci să nu-și realizeze scopul pentru care a fost creat de Dumnezeu (de a-i da cinstea care i se cuvine și de a ajunge lângă El în veșnicie).

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (IOAN, 3.5-7; 16)

*

IEȘIREA DIN ROBIE – Calea și prețul eliberării

… Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. ” (Luca, 16.16)

Isus, venind din Cer de la Tatăl, ce credeți că a dorit să ne prezinte în mod special?

El  ne-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu, dar și despre Dumnezeu. Acest fapt este cât se poate de normal, întrucât El  venea din Împărăția lui Dumnezeu unde fusese la sânul Tatălui, de aceea a și  arătat contrastul dintre împărăția lumii acesteia și Împărăția lui Dumnezeu. Prima e caracterizată de întunerec și minciună, de ură și lupte, cealaltă,  de lumină și de adevăr,  de iubire, de pace și de armonie.

Cuvântul cheie al propovăduirii lui Isus este Împărăția lui Dumnezeu, cheie care ne e si nouă de mare folos și  trebuie deci să ne intereseze mult.


Omu Isus  -  beneficiile extraordinare realizate de El pentru omenire

Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră (Geneza, 1.26 a)

Dumnezeu avea în Sfânta Treime o relație de părtășie exemplară cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Apostolul Ioan în Evanghlie aduce informații în acest sens prin ceea ce mărturisește Domnul Isus.

Tatăl, dă totul pentru Fiu, îl iubește nespus de mult  și  se delectează de ceea ce face Fiul.

Fiul, face numai ce-i dă Tatăl să facă, numai ceea ce vede pe Tatăl făcând, El împlinește doar voia Tatălui. El trăiește în ascultare de Tatăl, plăcerea lui e să-L preamărească pe Tatăl și  pe Tatăl îl proclamă.

Fiul și Tatăl fac totul prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt, îi prezintă și-i onorează pe Tatăl și pe Fiul. Duhul zice: Dați cinste lui Dumnezeu (Tatăl),  și,  dați cinste Fiului!

Fiecare persoană din Sfânta Treime trăiește pentru ceilalți doi, îi iubește și-i onorează, nu se laudă pe Sine, obiectivul Său e acela de a-i înălța pe ceilalți.

Gândirea lui DUMNEZEU (Sfânta Treime) a fost aceea de a mai face și alte persoane asemenea lor pentru a se bucura împreună, a lărgi sfera acestei părtășii frumoase și, în consecință, l-a creat pe Adam (om), apoi pe Eva și pe cei care au urmat.

*

M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.” (Daniel, 7.13-14)

Isus a coborât de la Tatăl, din Împărăția lui Dumnezeu, să împlinească voia Tatălui.

Creator Atotputernic, Fiul S-a întrupat ca om în copilul Isus, a intrat în lumea noastră prin trupul fecioarei Maria care a fost umbrită de Sfântul Duh. De ce? Pentru a face posibilă revenirea omului la condiția sa inițială, eliberându-l din robia păcatului și al Diavolului (care este tatăl minciunii).

De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea..(Luca, 22.29-30a)

În originalul din limba greacă, aceste vorbe Isus le-a spus cam așa: Mă leg cu legământ să vă dau Împărăția Mea.

Spre sfârșitul lucrării Sale, Isus a fost luat cu apăsare de  ura mai marilor preoți:

Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” (Matei, 26.63-64)

Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa, 3.21)

La înălțare, Isus a zis ucenicilor Săi:

El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Apocalipsa, 3.21)

Petru, în predica de la Rusalii, a spus:

Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. (…) Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui.” (Fapte, 2.22-24; 32)

Pavel, vorbind despre înviere și despre Împărăție, vorbește corintenilor astfel:

Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.”(1 Cor., 15.22-28)

Vă aduceți aminte ce a spus Toma când L-a recunoscut pe Isus, Cel Înviat? „Domnul meu și Dumnezel meu!

Iar Domnul Isus, cel Înviat a zis le-a zis femeilor cărora li S-a arătat, să ducă vestea și celorlalți ucenici, numindu-ifratii Mei” :

Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea.(Matei, 28.10)

Noi Îl numim „Domnul meu și Dumnezel meu! “, iar El ne spune „fratii Mei”! Glorie Domnului!

Regele Isus și supușii Săi, „fratii Lui”, sunt pregătiți pentru a popula Împărăția lui Dumnezeu. El a venit să ne învețe cum să trăim sub autoritatea Lui.

Pe drumul Damascului Pavel s-a întâlnit cu Maiestatea Sa Regele Isus și  o lumină puternică l-a trântit la pământ, iar Pavel, dupa primele reprosuri din partea Domnului, a primit din partea Domnului si o poruncă clară:

Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” (FAPTE; 26.15-18)

Dar cum să facă lucrarea? Propovădiund crucea lui Isus:

Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu, 10.45)

În acea vreme jumătate din populație erau sclavi. Evreii așteptau un eliberator care să plătească prețul răscumpărării și să audă sentința mult dorită:

“Te-am cumpărat ca să te fac liber. Ești liber!”

Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani, 6.16)

Isus, era asemeni Tatălui, făcea ce a fost învățat, exercita mandatul pentru care venise în lume.

Satana e tatăl minciunii (Ioan, 8.44) și adepții minciunii îl au de tată pe el, conform celor spuse de Isus. (Ioan, 8.30-47).

Cine minte (ca stare normală) este fără îndoială fiu al celui rău (diavolul). Satana a intrat în Iuda, vânzătorul (Luca 22.3), dar a intrat și în Anania și Safira (Fapte, 5.3) când le-a umplut inima ca să mintă!

În aceste condiții, Satana are Certificat de proprietate asupra mincinoșilor. Însă, pentru credincioșii autentici,  prin lucrarea Sa de la Cruce, Isus „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni, 2.14)

Prin Jertfa sa de la cruce, Isus realizează două chestiuni juridice majore:

1. Domnul Isus, îl dezarmează pe diavol, anulează certificatul de proprietate asupra noastră (a celor care acceptă nașterea din nou, prin credință și pocăință, prin Duhul Sfânt și Cuvântul biblic – Romani, 10.9-10)

2. Ne justifică înaintea lui Dumnezeu. Căci plata păcatului, e moartea. Dar darul fără plată e viața veșnică în Isus Hristos. (Romani, 6.23)

Și, cum spune apostolul Pavel: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.” (2 Cor., 5.19).

S-a pedepsit pe Sine, a luat pedeapsa asupra Sa, a plătit El tot, îi aparțin Lui cei ce au credință (și faptele credinței). Crucea lui (ce S-a făcut acolo) ne ajută să trecem în cealaltă Împărație, din împărăția întunerecului, putem fi strămutați în Împărăția dragostei Fiului Său! Glorie Domnului!

Se întâmplă, simultan, două lucruri: Satana nu ne lasă să ne dezlipim din stăpânirea sa, ne amăgește și ne subjugă cum se pricepe mai bine, iar pe de altă parte, Dumnezeu abia așteaptă să mă primească (Ioan, 3.16).

Sau, altfel spus, Satana nu mă mai poate ținea în robia sa, iar Dumnezeu S-a făcut cale și trup pentru mine.

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Coloseni, 1.13-14)

Prin Crucea Sa, transferul se face direct dintr-o împărăție într-alta, incluzând desigur și nașterea din nou (pocăința). Prin botezul, care urmează, în apă, mărturisesc cugetul curățit și faptul că sunt angajat în Școala lui Isus, în Școala Împărăției lui Dumnezeu.

Acum învăț, de pe acum, să fiu și eu asemeni Fiului lui Dumnezeu, blând și smerit cu inima. Să-mi iubesc aproapele, să fiu plin de milă și de bunătate.

De aceea prioritatea omului este  expusă de Domnul Isus în predica de pe Munte:

Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (MATEI, 6.31-33)

(Articol inspirat de mesajul din predica pastorului Iosif Țon, din data de 6 Mai 2012, ținut la Biserica Penticostală Nr. 1 din Dej  – pastor Romi Mocanu)

About these ads