Tags

, , , , , , , , , , , , , , ,

George Danciu

 „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”               Ioan, 17.3

Fii gata pentru întâlnirea cu Împăratul tău!

” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:

Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”

 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”                                                                                                                                                                                                Matei, 21.1-9

 

A. DUMBRĂVENI (BN) – date istorice și geografice

Comuna Ciceu-Giurgeşti are în componenţă două sate: Ciceu-Giurgeşti, satul de reşedinţă, şi Dumbrăveni. Se învecinează la nord cu comuna Negrileşti şi comuna Târlişua, la nord-vest cu judeţul Maramureş, la est cu comuna Căianu Mic, la sud-est cu comuna Uriu, iar la sud şi sud-est cu comuna Petru Rareş.

Satele Negrilesti, Breaza si Purcalete au trecut în anul 2002 în administratia comunei Negrilesti.

Prima atestare documentara pentru Ciceu Giurgesti, ar fi din 1405, într-un act de danie al regelui Sigismund. Actul nu este unul fundational, asezarea fiind întemeiata cu mult înainte de aceasta data. Când Ştefan cel Mare a intrat în posesia cetatii si domeniului Ciceu, Ciceu Giurgesti exista cu mai bine de un veac în urma, cu numele pe care îl are si astazi. Prima mentiune documentara privind organizarea satului si apartenenta la o structura teritorial administrativa dateaza din 1553. Atunci satul era condus de cneazul Simion si facea parte din voievodatul Negrilesti, condus de voievodul Andreica.

Relieful comunei are aspectul unui amfiteatru circular, fragmentat în trei segmente de culoarele vailor Caprioara, Broastelor, Valea Podului si Meia. Sunt dominante dealurile care ocupa doua treimi din suprafata comunei. Vegetatia lemnoasa este formata din paduri de fag (70%) si gorun, tufarisuri de alun, paducel, carpen, macies, soc, salcii. Suprafetele mari de pasuni si paduri au permis dezvoltarea unei faune bogate: capriori, mistreti, jderi, iepuri, vulpi, râsi, rozatoare marunte. Braconajul din ultimii ani a împutinat exemplarele acestor specii. De-a lungul timpului oamenii priceputi si îndemânatici ai locului au deprins multe mestesuguri. În perioada celor doua razboaie mondiale în localitate erau caramidari, cizmari, cojocari, comercianti, croitori, dogari, dulgheri, fierari, horincari, lingurari, macelari, mecanici si morari.

La Ciceu Giurgesti au fost folosite vreme de doua secole 6 mori, dintre care una a mai functionat pâna în toamna anului 2001. La mijlocul secolului al XIX lea, 50-60 de localnici se ocupau cu cioplirea pietrelor de moara, pe care le transportau în centrele orasanesti ale Transilvaniei. De mare trebuinta în lumea satului, rotarii faceau care zdravene, de dus pietre de moara. Sobarii faceau sobe pentru încalzirea caselor iarna si cuptoarele în care fiecare gospodarie cocea pâinea. Mai târziu au aparut tâmplarii si zidarii.

Satul Dumbraveni, atestat la 1467 s-a numit Canci (Canciu) si a facut parte dintre acele localitati oferite de Matei Corvin lui Stefan cel Mare în cadrul domeniului cetatii Ciceului, apartinând Episcopiei de la Vad, înfiintata de domnul Moldovei. De la est de Carpati erau aduse “… carti de invatatura, aceasta vatra spirituala fiind sprijinita de protopopiatele de la Chiuesti, Ciceu-Poieni, Ciceu-Giurgesti, Muncel sau Targu-Lapus.” La 1798, biserica ortodoxa din Canci a devenit greco-catolica după mersul acelor vremi, situație care s-a reglementat din nou după 1989.

B. Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN) – AZI

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”(Matei, 16.18)

Sunt cuvintele vii ale Domnului Isus care a zis Eu voi zidi Biserica Mea!

De aceea ea e o mireasă frumoasă și fără nici o pată sau zbârcitură. O asemenea Mireasă, a Domnului, am văzut în DUMINICA FLRIILOR din 2012 în Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN).

Acum, în 2012, ea e împodobită cu frați și surori ai Domnului, cu copii ai lui Dumnezeu, majoritatea lor fiind trecuți de 60 de ani, dar născuți din nou pentru Noua Împărăție a Împăratului Veșniciei care a intrat în ovațiile mulțimii, – acum mai bine de 2.000 de ani, triumfal–, în Ierusalim, blând și smerit, călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

Regele Universului a intrat în Ierusalim aclamat de mulțime deoarece toate manifestările Mântuitorului îl prezentau că El este Mesia.

Dacă până atunci Isus zisese că încă nu-i sosise ceasul, și a căutat să păstreze cât mai bine ascuns secretul mesianic, în Această măreață zi tot ce s-a întâmplat a încununat și ni s-a descoperit în toată splendoarea că Isus este Mesia, Mântuitorul poporului lui Dumnezeu. El este Împăratul care vine în Numele Domnului! Glorie Domnului!

Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!

Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19.38-40)

Ați observat că astăzi nici de pe buze nu mai este înălțat Isus-Dumnezeu? Nu mai este ovaționat-aclamat Numele Lui, dimpotrivă, oamenilor le place ca ei să fie înălțați.

Sunt certați cei care strigă laudă Domnului. Nu mai e voie să-L onorezi pe Isus Creatorul și Mântuitorul în Școli și Instituții. Însă Isus a zis: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

Tăcem noi – oamenii – dar vorbesc pietrele, cutremurelor și ale ploilor cu ghiață (piatră), vorbesc copiii inocenți ai lui Dumnezeu, căci El n-a rămas fără mărturie!

De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

C.  Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)- date istorice

Biserica din Dumbrăveni ia ființă în anul 1928. Și există o potrivire de date, deoarece e anul în care se naște și responsabilul bisericii, de astăzi, Clapa Gheorghe (n.1928), iar biserica numără acum 70 de suflete răscumpărate de Sângele lui Isus.

Cronologic, împreună cu Pastorul cel bun, au lucrat aici și pastorii: Precup Gheorghe, Poienar Constantin, Mânzat Ioan, Mecea Augustin, Mânzat Petre.

Dintre primii membri mai amintim pe Precup Iosif, Valea Constantin, Clapa Costan (dirijor de cor).

Noua clădire – spațioasă și luminoasă, cu stație de amplificare a sunetului și încălzire centrală pe lemne – este ridicată în anul 1955.

Veteranul crestin Gheorghe Clapa, împreună cu pastorul Petrică Mânzat și ceilalți frați seniori, călăuziți de Sfântul Duh, îl preamăresc pe Mântuitorul lor, cum zice psalmistul: cu glasul meu strig către Domnul și zicLucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!

Glorie-i fie adusă, în veci, lui Isus Mântuitorul!

About these ads